Circa 700 de clădiri încadrate în gradele I şi II de risc seismic, în Bucureşti,capitala sud-europeană cea mai vulnerabilă la cutremure

Potrivit datelor Ministerului Dezvoltării, în România sunt 607 clădiri, respectiv 10.577 apartamente încadrate în clasa I de risc seismic. De asemenea, circa 30% din spitalele din România funcţionează în clădiri cu risc seismic I sau II, informează news.ro.

Un cutremur similar celui produs în 1977 ar afecta 65% din populaţia României.

Jumătate din clădirile încadrate în clasa I de risc seismic sunt în Bucureşti, capitala sud-europeană cu cel mai mare risc seismic şi printre primele 10 din lume. Aproximativ 120.000 de persoane locuiesc în clădirile cu risc seismic, din care 10 la sută în clădirile cu risc iminent de prăbuşire, arată date publicate de Primăria Capitalei.

În Bucureşti sunt derulate două proiecte de consolidare începute în perioada 2008-2009, gradul de execuţie fiind de aproximativ 30 la sută, se mai arată în documentele municipalităţii.

Alte articole

S-a cutremurat Vrancea de Ziua Naţională. Ce magnitudine au avut cele două cutremure simultane

EXCLUSIV 48 de ani de la marele cutremur din 4 martie 1977. Clădiri celebre afectate de seism pe tronsonul Piața Universității – Piața Romană. GALERIE FOTO

În prezent, în Capitală există (conform datelor Recensământului din 2011) peste 31.430 de clădiri construite înainte de 1940 (din care peste 3.600 au înălţime medie şi mare), fără nicio proiectare specific antiseismică, aceste imobile supravieţuind cutremurelor din 1940 şi 1977.

Situaţii oficiale prezentate recent de Ministerul Dezvoltării arată că în Bucureşti un eventual cutremur ar avea efect foarte puternic zonele Otopeni, Băneasa, Casa Presei şi Pantelimon, puternic în zonele Panduri, Militari, Dumul Sării, mediu în zonele Titulescu, Bălcescu, Balta Albă şi Gemeni, iar un efect scăzut s-ar înregistra în zonele Dâmboviţa, Metalurgiei şi IMGB.

Vulnerabilitatea Bucureştiului în cazul unui sesim este dată de „fondul construit vechi, din zona centrală”, dar şi de „condiţiile locale de teren, caracterizate prin prezenţa unor straturi argiloase groase, care favorizează perioade predominante lungi ale mişcării terenului, la magnitudini mari şi medii”. Un alt motiv este acela că „perioada proprie de vibraţie, de 1,4 – 1,7 secunde, caracteristică clădirilor înalte, construite cu precădere în perioada interbelică corespunde de regulă perioadei de vibraţie indusă de cutremurele puternice din sursa Vrancea, moment în care se produce fenomenul de rezonanţă, cu efect distrugător, de prăbuşire, a clădirilor care fac parte din fondul construit vechi”.

Documentele ministerului relevă că cele mai puternice sunt cutremurele cu epicentrul în Vrancea, care au efecte la distanţe mari faţă de graniţele ţării. În general, în cazul acestor cutremure, sunt afectate construcţiile din localităţile situate preponderent pe axa SV-NE faţă de epicentru, zonele afectate fiind Iaşi, Focşani, Bucureşti, Olteniţa, cu propagarea undei seismice pe direcţiile Galaţi – Brăila – Tulcea şi Ploieşti – Braşov – Făgăraş – Covasna.

Cutremurul produs în 4 martie 1977, la ora 21:22, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi o durată de circa 56 de secunde. Atunci, şi-au pierdut viaţa peste 1.570 de persoane, din care peste 1.420 în Bucureşti. De asemenea, alte aproximativ 11.300 de persoane au fost rănite şi în jur de 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. În Capitală s-au prăbuşit cel puţin 33 de clădiri şi blocuri mari.