Publicaţiile de pe internet nu pot fi descrise în termenii vechii prese decât dacă vrem să aproximăm mult, ca să înţelegem lucrurile cât decât. Sunt ziare care îşi schimbă conţinutul odată la zece minute. Sunt entităţi cu sunet şi imagine. Sunt afaceri al cărui public îl vezi pe loc, cum creşte, scade sau stă pe loc. Sunt mass media mai rapidă ca radioul şi televiziunea, lucru de neimaginat cu puţină vreme în urmă.

Beţia unei asemenea viteze nu are cum să nu nască accidentele ei. Ăsta e motivul pentru care proaspăta RTV.net lansează o discuţie despre manipulare şi deontologie în media online. Conştientă inclusiv de faptul că face şi ea, când şi când, greşelile despre care vorbeşte. Dar vechile coduri profesionale trebuie schimbate şi completate, fără îndoială. Când alergi cu 500 la oră nu aplici aceleaşi reguli de siguranţă ca atunci când circuli cu 80.

În vechea presă un titlu de primă pagină vindea la chioşc tot ziarul. Azi media online se vinde ştire cu ştire, click de click. Uneori, cel puţin la noi, ai senzaţia că asişti la o piaţă plină de precupeţe care îşi lauda marfa urlând în cor. „Vezi aici!”, „Află unde!”, „Vezi cum!”, „Află cu ce!”. Nu te costă nimic. Doar un click.

Presa online din România s-a născut prin cezariana crizei economice, mai rapid decât era de prezis cu puţin timp în urmă. Dar febra de acum o să scadă şi va veni un moment în care publicul o să-şi drămuiască mausul aşa cum îşi cântăreşte atent portofelul. Când o să caute mai multă credibilitate şi mai multă inventivitate într-un mediu care chiar permite aşa ceva. A doua generaţie a mediei online trebuie deja pregătită.