Din seria faimoşilor dictatori, împăratul roman Caligula s-a remarcat prin temperamentul său nervos, capricios şi impredictibil, care l-a determinat să ia cele mai bizare decizii atât în viaţa particulară, cât şi în problemele de stat. El a ordonat, de pildă, să se adune toate ambarcaţiunile şi să se alinieze de-a lungul golfului Napoli, astfel încât să se poată plimba pe jos, în voie, păşind dintr-una într-alta, după cum aminteşte istoricul Benet Salway, profesor la University Colege London (UCL).

Lui Caligula îi plăceau caii şi cursele de cai atât de mult, încât l-a răsfăţat pe calul său preferat ca pe cel mai bun prieten biped. I-a oferit o casă şi i-a adus o armată de sclavi care să aibă grijă de el zi si noapte. A ordonat să i se aducă şi vase din aur, din care să mănânce şi se spune că i-ar fi oferit să bea şi vin. Dar dragostea lui Caligula pentru cabaline ar fi culminat, aşa cum spune legenda, cu excentrica decizie de a-şi ridica prietenul necuvântător  în rangul de senator.

Alte Articole

Cât costă să petreci 1 Mai în complexul Andreei Esca! Vilele ...

Război în Orientul Mijlociu: Israelul a atacat Siria cu avioane ...

„Jocurile foamei” în Bangladesh: Mii de oameni se întrec ...

Istoricii afirmă însă că acesta este un mit. „Niciun cal nu a fost numit vreodată consul (una dintre cele mai importante şi privilegiate poziţii în Roma Antică)”, după cum afirmă Salway, însă alte surse istorice afirmă că împăratul roman promisese doar acest lucru din dorinţa de a-i şicana, de a le provoca frustrări senatorilor cu care nu era în bune relaţii.

Se mai spune că, odată, în timpul unei campanii militare, Caliguala a ordonat soldaţilor săi să adune scoici de pe ţărm, nu se ştie în ce scop, ceea ce i-a nedumerit pe soldaţi şi nu numai pe ei, mulţi punându-şi întrebarea dacă împăratul lor este întreg la minte.

Profesorul Peter Wiseman de la Universitatea Exter, crede că împăratul roman „ştia exact ceea ce face. El exploata pur şi simplu până la extrem toate posibilităţile de a dobândi puterea supremă şi dragostea de sine”. O părere asemănătoare este exprimată şi de Salway, care afirmă că” vârsta tânără, de numai 24 de ani, când Caligula şi-a asumat puterea devenind împărat, precum şi lipsa de experienţă caracteristică acesteia ar putea explica acţiunile sale excentrice şi abuzive.”

De asemenea, „de fiecare dată când cineva i se supunea fără să crâcnească, îi măgulea orgoliul şi îi dădea impresia că este atotputernic”, mai spune istoricul. „Este uşor de observat cum atunci când unui om fără nicio pregătire i se dă putere absolută poate să o ia razna. Este ca şi cum faci dintr-un adolescent un prim-ministru, fără să îl pregăteşti pentru aşa ceva”, susţine Salway. Astfel, puterea nelimitată oferită pe tavă a făcut din Caligula un paranoic.