Spray-ul de spumă albă, cunoscut ca ‘9:15 Fairplay’, este biodegradabil și se evaporă după câteva minute. Această spumă a fost folosită deja în Major Soccer League din SUA și în prima ligă din Brazilia, însă este pentru prima dată la un turneu final când arbitrul așează zidul folosind acest spray de spumă albă.

Folosirea sprayului minune a suscitat comentarii dintre cele mai diverse şi probabil cei mai mulţi s-au gândit că el este „opera” vreunei companii cu pile pe la FIFA. Ei bine, „9:15 Fairplay” este invenţia unui brazilian care a crescut într-o favelă săracă şi care acum îndrăzneşte pentru prima oară să viseze la o stabilitate financiară care să-l facă să uite de mizeria în care a copilărit în timp ce doar visa să poată juca vreodată fotbal.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ioan Andone s-a mutat în Spania. „Cheltuiesc mai puţini ...

Un fotbalist celebru şi soţia lui, filmaţi în duş. Imaginile ...

Heine Allemagne, căci acesta este numele lui, este un bărbat de 43 de ani, care a crescut în sărăcie şi care a fost la un pas de faliment personal, dar care acum poate ajunge miliardar datorită spray-ului magic.

Spuma care fixează zidul de la loviturile libere la distanţa regulamentară, dar şi mingea în punctul în care a avut loc infracţiunea, pentru a nu mai fi loc de trucuri, ar urma să înceapă să fie folosit în majoritatea campionatelor de fotbal din lume.

„Am dedicat 14 ani din viaţă acestei idei”, spune omul, care recunoaşte că prima dată când şi-a văzut invenţia folosită la Campionatul Mondial ochii i s-au umplut de lacrimi

Brazilianul Heine a crescut într-o sărăcie lucie. La şcoală nu prea a mers, pentru că vindea acadele de gheaţă pe străzi pentru a-şi ajuta părinţii să aibă ce pune pe masă. Avea încă patru fraţi şi locuiau cu toţii într-o locuinţă mizeră din Ituiutaba. „Dormeam cu toţii într-o cameră mică. Nu am avut niciodată jucării, iar hainele erau puţine. Părinţii m-au trimis la muncă de la vârsta de 8 ani”, îşi începe Heine povestea.

Heine visa pe atunci să devină fotbalist şi totul a rămas doar un vis pentru că numai de bătut mingea nu avea timp. Anii au trecut, el a început să muncească a ajuns să aibă chiar şi cinci servicii pentru a nu intra în faliment personal. Iar în urmă cu 14 ani, chiar în casa părintească, unde pe un televizor vechi rula un meci în timpul unei vizite pe care le-o făcea bătrânilor, a avut o revelaţie. „Nici măcar nu mă interesa meciul. Dar s-a întâmplat să fiu în faţa televizorului în momentul unei lovituri libere. Iar comentatorul a spus «dacă cineva ar putea găsi vreodată o cale de a fixa zidul la distanţa regulamentară». Iar eu mi-am spus imediat că eu voi fi cel care o va face”.

Heine nu mai inventase niciodată nimic, dar s-a apucat imediat să lucreze la spuma care să dispară singură: un amestec de uleiuri vegetale, butan şi propan.

Modelul iniţiativei sale a fost un tub de spumă de ras. A contactat rapid o făbricuţă locală de cosmetice, care l-a ajutat să descopere formula potrivită, iar apoi a înregistrat imediat patentul noii sale invenţii

În căutarea formulei potrivite pentru sprayul minune, Heine s-a gândit că invenţia sa va trebui să nu afecteze sănătatea jucătorilor sau gazonul: „Ne-am gândit că baza trebuie să fie un ulei vegetal. Dar trebuia să dispară repede. După ce am experimentat puţin, am găsit combinaţia potrivită de ingrediente, care făcea ca spuma să dispară după aproximativ un minut”.

De acolo mai trebuia doar să-i convingă pe cei din fotbal că invenţia sa poate fi utilă. A mers la Federaţia Braziliană de Fotbal, iar sprayul său a fost folosit în Cupa Belo Horizonte, în 2000. Până în 2012, invenţia fusese testată în 18.000 de jocuri de profesionişti. Iar statistica arăta că dacă înainte de folosirea spray-ului „FairPlay” o lovitură libera era executată în aproximativ 48 de secunde, în medie, ulterior timpul mediu a scăzut la 20 de secunde.

Acum, dincolo de mândria de a-şi vedea invenţia implementată, Heine speră că aceasta îi va aduce şi stabilitatea financiară mult visată: „Sper că profitul va face cei 14 ani de luptă să merite. Am plătit un preţ mare. Nu mi-am văzut copiii crescând pentru a face acest lucru să meargă”.