Denumirea cărții cu pricina are o semnificație sugestivă pentru că este o carte gigant, care cântăreşte nu mai puțin de 70 de kilograme, scrie efemeride.ro. Este cunoscută și sub denumirea de Biblia Diavolului, pentru că legenda spune că în 1295, un călugăr benedictin a scris-o într-o singură noapte sub îndrumarea lui Satan.

Inițial, cartea a fost păstrată într-o mănăstire din Boemia (Cehia din zilele noastre), pentru ca mai apoi să fie trimisă într-o alta din apropierea orașului Praga. Mai târziu, împăratul Boemiei, Rudolf al II-lea, a păstrat-o în castelul său până în momentul în care trupele suedeze au furat-o în timpul Războiului de Treizeci de Ani. Astfel, a devenit parte din colecția de cărți a reginei Christina a Suediei și astăzi se regăsește în Biblioteca Națională a Suediei din Stockholm.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Oana Lis a ajuns la capătul puterilor. Încă un gest disperat ...

Simona Țăranu, diagnosticată cu o boală gravă, incurabilă: ...

Pe lângă istoria sa tumultuoasă, Codex Gigas este o înșiruire aberantă de texte biblice combinate cu unele satanice. De exemplu, în cartea misterioasă se regăsește Biblia scrisă în latină, numeroase texte de pocăință însoțite de liste de păcate și modalități adecvate de ispășire, dar mai conține și imaginea diavolului, care este însoțită de texte de proslăvire.

Imaginea diavolului ocupă o pagină întreagă și este descris cu lux de amănunte. El stă cu mâinile ridicate la cer, între două turnuri și pare că îl provoacă pe Dumnezeu la un duel. Diavolul are doar patru degete la mâini și la picioare și principala sa caracteristică este hidoșenia. Numele de Biblia Diavolului a fost dat cărții pornind de la această imagine grandioasă, care a fost inclusă benevol între textele sacre.

Pornind de la aceste date, specialiștii au tras concluzia că a fost scrisă de un călugăr care comisese enorm de multe păcate și care avea nevoie să-și elibereze conștiința.

Codex Gigas, misterioasa și inexplicabila Biblie a diavolului

Numai că cei slabi cădeau pradă ispitei: lăcomie, invidie, deviaţie sexuală. Pedepsele erau extreme pornind de la izolare, înfometare, excomunicare şi până la moarte. Undeva prin mănăstire se decidea soarta călugărului decăzut. S-a hotărât că el trebuie să moară pentru că a încălcat regulile. Călugărul le-a promis mai marilor că dacă mai este lăsat o zi în viaţa el va scrie o operă impresionantă prin care să slăvească mănăstirea pe vecie. Superiorii săi au râs, dar călugărul a insistat ca să fie lăsat o singură noapte ca să-şi termine opera. El este lăsat să încerce, dar edictul lor este fără echivoc: dacă nu termină cartea, va muri. Călugărul a scris pagina după pagina până când mâna i-a amorţit, atunci a apelat la arhanghelul decăzut Satan că să-l ajute să termine opera. Legenda spune că demonul răspunde chemării călugărului şi îi cere sufletul în schimbul ajutorului. În acest fel cartea a fost terminată.