CODUL BUNELOR MANIERE. Cât trebuie să dureze o discuţie telefonică

Cartea „Codul bunelor maniere astăzi”, scrisă de Aurelia Marinescu, ne învaţă cum să evităm să devenim jenanţi, scrie adevarul.ro.

1. Când sună telefonul, răspundem cel mai târziu după cel de-al cincilea apel.

2. De asemenea, când apelăm pe cineva, nu vom lăsa aparatul să sune mai mult de cinci ori decât în cazuri speciale.

Citeşte şi Ce nu ştiai despre regulile de bune maniere la masă

3. Modul în care începe o conversaţie telefonică diferă de la o ţară la alta şi se înscrie într-un adevărat „cod”. De pildă, în Germania, Franţa, Anglia, în momentul ridicării receptorului, cel solicitat îşi spune automat numele şi aşteaptă un răspuns. Cel care a sunat îşi declină numele şi el. La noi, s-a stabilit regula ca cel care sună să se prezinte, după ce, obligatoriu, a spus „Bună ziua!”, „Bună seara” sau „Mă scuzaţi că vă deranjez, sunt Maria Ionescu, pot să vorbesc cu…”.

4. Dacă este o conversaţie pe teme de serviciu, nu ne vom spune numai numele, ci şi profesia „Sunt inginerul Dan Ionescu şi aş dori să vorbesc cu …”. Să evităm deci situaţia extrem de neplăcută ca, nedeclinându-ne identitatea de la început, să fim chestionaţi „Dar cine întreabă? Să văd dacă este”. Chiar dacă persoana pe care o căutăm lipseşte, nu vom scăpa de sentimentul penibil că aceasta ne evită.

5. Expresia „Alo!” trebuie să fie urmată de numele persoanei care telefonează.

6. Să precizăm că este o grosolănie ca un bărbat care cere la telefon o femeie sau o femeie care cere la telefon un bărbat să nu se prezinte soţului, respectiv soţiei acestuia.

7. Regula generală este ca cel care a sunat să pună capăt discuţiei, în afara cazului în care interlocutorul său are motive serioase s-o facă. Nu există decât puţine excepţii de la obligaţia de a saluta: apelurile de urgenţă: pompieri sau salvare.

8. De asemenea, nu este cazul să ne spunem numele când cerem o informaţie la un oficiu telefonic, la centrala unei instituţii, la bancă, gară, aeroport.

9. Este de dorit ca durata unei convorbiri să fie cât mai scurtă. Să nu uităm că telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapidă la distanţă a unui mesaj important.

10. A discuta la nesfârşit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevărată „boală” a zilelor noastre. Dacă avem mai multe de spus, ne fixăm o întâlnire.

Cum răspundem

Când suntem ocupaţi, curge apa în cadă, se prăjeşte ceva pe foc, nu ne repezim la primul semnal; oprim tot ce ar putea provoca mici „catastrofe” şi răspundem calm, potolit, fără a-i reproşa prietenului că din cauza lui am inundat vecinii! Şi, cum unele activităţi nu pot fi întrerupte, este de preferat să nu răspundem la telefon. Nimic nu ne îndreptăţeşte să-i lăsăm celui care ne caută impresia că ne-a deranjat tăindu-i vorba cu un: „Spune repede, mă spălam pe cap”. La rândul nostru, când telefonăm, nu vom începe o convorbire cu reproşuri: „Unde umblaţi? Vă caut de trei zile”. Este supărător! Am auzit un răspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate:”Păi, de ce nu-mi telefonaţi când sunt acasă?”

Când trebuie să telefonăm?

Nu există o regulă generală, dar trebuie să avem grijă să n-o facem nici prea devreme, dimineaţa, nici prea târziu, seara. În principiu, este bine să cunoaştem programul de viaţă al prietenilor noştri şi să-l respectăm, nederanjându-i.

Ce facem când nu ne răspunde la telefon persoana pe care o căutăm, ci altcineva? Bunul simţ ne obligă să-i adresăm câteva cuvinte interlocutorului nostru, mai ales dacă îl cunoaştem. Pe scurt, îl salutăm, spunem cine suntem şi ce vrem, ne cerem scuze că-l deranjăm, apoi îi mulţumim pentru informaţiile pe care ni le dă. Pledăm aici pentru bunele maniere. Aşa că, în cazul în care noi îi dăm relaţii celui care telefonează, nu vom spune niciodată: „Eşti chemat la telefon” sau ” Pisălogul de Popa te cheamă la telefon „. E o gafa! Să ne obişnuim să fim politicoşi chiar dacă nu suntem auziţi de „pisălogi” şi să spunem firesc: „Radule, te caută domnul Popa la telefon”.

Când e interzis

Sunt situaţii în care nu se recomandă să folosim telefonul. De pildă, nu se adresează prin telefon o invitaţie la o masă festivă – recepţie, logodnă, nuntă, botez. De regulă, recurgem la invitaţii scrise. De asemenea, nu se transmit prin telefon condoleanţe, ci personal sau în scris. În viaţă, suntem puşi adesea în postura de solicitanţi. Vom telefona numai pentru a stabili o întâlnire sau o audienţă. Şansele noastre cresc dacă ne expunem problema personal.