În aceste zile, în România se vorbește din nou de Colectiv, după ce, timp de aproape un an de zile, viața a mers înainte cu proteste, justiție, plăcuțe de înmatriculare anti PSD și scandaluri despre Liviu Dragnea.

Starea bolnavă a sistemului de sănătate este din nou în centrul atenției, după ce un copil a murit într-un spital privat, iar o supraviețuitoare a tragediei din Colectiv a povestit pe Facebook experiența de coșmar pe care trăit-o într-un spital din România, imediat după ce a suferit acele arsuri care au mutilat-o pe viață.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Eliza Natanticu, la un pas de moarte: „Am luat o bacterie ...

Selly confirmă că e milionar în euro la 23 de ani: „O spun ...

Citeşte şi Cristian Popescu Piedone: „Demisia mea nu a fost un act de normalitate. Nu am plecat cu umerii plecaţi”

Nu avem secții pentru mari arși. Nu avem spitale. Nu avem aparatură și echipamente moderne. Și în general nu avem mai nimic, nici chiar medici, pentru că mulți sunt acum în străinătate. Însă ce te faci când ajungi într-un spital din străinătate, unde secțiile de arși arată ca o cameră de hotel dintr-un film S.F., dar te confrunți cu ceva cu totul neașteptat: factorul uman.

Întotdeauna este vorba de oameni, și nu de bani, de dotări tehnice, aparatura de ultima generație sau clădiri moderne. Niște oameni au făcut posibilă tragedia din #Colectiv și tot niște oameni au fost eroi în acea noapte nenorocită, sacrificându-şi viețile pentru a-i salva pe alții.

Niște oameni politici sunt responsabili, cel puțin moral, pentru disperarea în care trăim astăzi, iar alți oameni ne dau speranță că nu suntem atât de negri în suflet atunci când ies pe străzi să ceară dreptate. Unii oameni sunt criminali pentru că fură din spitale, iar alții fac minuni în spitale, unde condițiile sunt de groază. Oameni și oameni.

Am fost tratat și vindecat într-un spital din Israel care nu duce lipsă de nimic din punct de vedere financiar. Paturile pentru marii arși sunt dotate cu computere care știu când să încline automat poziția pacientului, în funcție de greutatea sa și de datele medicale introduse, astfel încât rănitul să nu se trezească și cu alte probleme, precum atrofierea musculară, din cauza incapacității de a se mișca. Da, am fost o legumă umană, iar aceste aparate – care ticăiau non-stop și al căror sunet îl aud uneori și acum, ca prin vis, m-au făcut să sufăr mai puțin decât cei care s-au chinuit în România.

Cei care mi-au salvat viața sunt medicii din Israel, nu aparatele, după ce am ajuns acolo în stare foarte gravă, cu 50 % șanse de supraviețuire și 2 bacterii nosocomiale, care ucid în majoritatea cazurilor.

Căldura de iad și ploaia de foc din clubul Colectiv mi-au ars mâinile, capul și umerii, iar transplantul de piele la o mână, făcut într-un spital din București, nu a reușit. Se mai întâmplă. Factorul uman.

Am ajuns în spitalul Tel Hashomer din Tel Aviv – unul dintre cele mai mari și mai complete centre medicale din Orientul Mijlociu. Se întinde pe o suprafață gigant de 61 de hectare, care arată ca un mic orășel, unde se circulă cu mașina, iar aici sunt peste 120 de clinici și departamente, fiecare cu specializarea sa. Spitalul are peste 1700 de paturi, peste 1400 de medici, 2600 de asistente și încă 3300 de alți angajați în domeniul medical.

Este pur și simplu o demonstrație de forță medicală a statului israelian, care are parte în mod constant de conflicte armate cu palestinienii din Fâșia Gaza.

Continuarea articolului pe stirileprotv.ro.