Coliva, desertul pentru morți și pentru bucurie. Istoria seculară a celui mai morbid preparat. Ce simbolizează alimentul tristeții și care este semnificația ingredientelor

Coliva s-a schimbat de-a lungul timpului, căpătând diverse forme, de la banalul amestec de grâu fiert cu miere, până la coliva cu bomboane colorate și cocos. Acest preparat a apărut în urmă cu 1.500 de ani și este pregătită pentru comemorarea morților în mai multe colțuri ale lumii, sub diferite forme.

De exemplu, în Mexic, dulciurile care cinstesc memoria celor morți de La Dia de Los Muertos sunt craniile din zahăr, iar în Grecia este preparată „koliva”. Oamenii prepară bucate dulci pentru a le arăta respect celor plecați dintre noi, pentru a ne aminti cu drag de ei, dar și pentru că există credința că trebuie să mâncăm ceva care îi plăcea celui decedat. În multe locuri, există credința că sufletele morților vizitează lumea noastră în momentele de sărbătoare și se pot ospăta din bucatele dulci pe care le pregătim.

Citește și: Ciocoliva românească, desertul care dă clasă ciocolatei Dubai. E numai bună de dat de pomană de Sfânta Parascheva

Un desert asemănător cu coliva, cu grâu și nuci, dar mult mai simplă decât ceea ce se prepară azi, era consumată la diverse festivaluri ale fertilității și la serbări din Grecia Antică. Totodată, se preparau mici turte din grâu fiert sau din alte cereale, îndulcite cu miere, în cinstea zeului recoltelor, în speranța că recoltele viitoare vor da roade din belșug.

Alte articole

Fostul ministru al educației, Liviu Maior, împlinește vârsta de 85 de ani. Șase decenii în slujba istoriei, educației, culturii și țării

Sfaturi pentru examenul de Bacalaureat la istorie. Profesoara Iuliana Căplescu: „Lecturați cu atenție sursele istorice puse la dispoziție”

La fel ca la români, în Grecia koliva este, în mod tradițional, preparată de o femeie în vârstă, o persoană respectată în comunitate. Fiecare ingredient folosit are o semnificație – grâul reprezintă învierea lui Hristos, iar nucile fertiliattea.

Mirodeniile, cm ar fi scorțișoara, nucșoara sau chimionul, simbolizează bogăția. Dacă este folosită mentă, aceasta poate reprezenta odihna în pace a celui decedat. Zahărul semnifică o primire dulce în paradis pentru cel decedat.

Coliva în tradiția românească

În utlimii ani, coliva a căpătat un aer modern, iar persoanele care au răbdarea de a o face în casă sunt tot mai puține, în contextul în care este prezentă mai mult în comerț.

Coliva este „sacrificiu al spiritului grâului, zdrobit în piuă și fiert în apă, îndulcit cu miere și ornat cu miez pisat de nucă și bomboane”, scrie Ion Ghinoiu.

„Cultul creștin ortodox a preluat coliva din ritualul anterior pre-creștin, dându-i semnificații legate în special de pomenirea morților. Coliva – grâu fiert la care s-a adăugat mai târziu miere sau zahăr, miez de nucă, a fost, probabil, forma arhaică de sacrificiu a unei zeități agrare”, mai scrie Ion Ghinoiu.

Coliva simbolizează belșugul, prin trimiterea la grâu. Însă, în trecut, nu exista arpacaș, cereala obținută prin cojirea boabelor de grâu, așa că grâul era pisat de mână.

De ce se leagănă Coliva

Coliva închipuie trupul celui decedat, deoarece hrana principală a trupului este grâul din care se face pâinea. Totodată, este o expresie materială a credinței în nemurirea sufeltului și înviere, pentru că, așa cum bobul de grâu este sădit în pământ pentru a putrezi și a da un nou colț, la fel și trupul omului va elibera sufletul spre o nouă existență.

„Legănarea sau ţinerea de colivă de către preot şi cei apropiaţi răposatului în timpul cântării Veşnica pomenire simbolizează, pe de o parte, menţinerea legăturii dintre lumea de aici şi lumea de dincolo, iar pe de altă parte, înălţarea sufletului celui adormit către Dumnezeu”, scrie Loredana-Maria Ilin-Grozoiu, într-un articol cu titlul Coliva, simbol al legăturii între cei vii și cei răposați (sursa memoria-ethnologica.ro).

„Ornarea colivei cu bomboane aşezate în forma Sfintei Cruci semnifică faptul că toţi creştinii care se leapădă de sine şi îşi iau crucea, urmând Mântuitorului, vor trece din viaţa plină de necazuri, într-o viaţă fericită şi veşnică”.

Citește și: Calendar ortodox 30 octombrie 2024. Sfinții Mucenici ocrotitori ai familiei. Rugăciunea care aduce liniștea în familiile în care există neînțelegeri

Coliva face parte din tradiția bisericii încă de pe vremea împăratului Iulian Apostolul, care a declarat război creștinismului. El a dat oridin să fie stropit toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămâna din postul Mare.

Sfântul Teodor i-a apărut în vis Arhiepiscopului  Eudoxie al Constantinopolului și i-a porunvit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce fiertură de grâu cu miere.

După această minune, marii părinți au rânduit ca sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Teodor să fie amintită în calendar, în prima sâmbătă a Postului Mare. De atunci, în prima sâmbătă a Postului Mare, se face pomenirea morților și pomenirea Sfântului Teodor Tiron.

Rețetă de colivă mănăstirească

În prezent, gospodinele folosesc arpacaș pentru colivă, fiindcă fierbe destul de repede. Această rețetă mănăstirească poate fi preparată cu zahăr sau cu miere.

Ingrediente

• 1 kg de arpacaș,
• 3,5- 4 litri apă,
• 500- 600 de grame miez de nucă,
• 600 de grame de zahăr, (sau 400 de grame de miere)
• esență vanilie sau rom,
• coaja rasă de lămâie,
• o linguriță de sare,
• Pentru decor: cacao, griș, biscuiți măcinați, bomboane, fulgi de cocos,
• zahăr pudră.

Mod de preparare

Se pune arpacașul pe masă și se alege de neghină, pietricele și alte impurități. Se lasă la înmuiat într-o oală, apoi se spală în 9 ape, obicei care simbolizează cele 9 cete îngerești. Apoi, arpacașul se pune la fiert, în 4-5 litri de apă, la foc mediu.

Se amestecă periodic, să nu se lipească, și se adaugă pe parcurs și o lngură de sare de masă. Când arpacașul este fiert, se ia oala de pe aragaz și se lasă la răcit. După câteva ore, se îndepărtează crusta formată pe deasupra, care se formează în timpul răcirii, și se adaugă zahărul.

Se amestecă foarte bine, apoi oala se pune din nou pe aragaz, până se leagă. Se lasă din nou la răcit, apoi se adaugă nuca măcinată, esențele și coaja de lămâie. Se amestecă bine, până se omogenizează.

Coliva poate fi așezată pe o farfurie sau pe un platou și se poate uniformiza cu un cuțit cu lama lată sau cu o spatulă. Pentru decor, se poate presăra griș, biscuiț sau fulgi de cocos pe deasupra. De obicei, în mijloc se formează o cruce din bomboane sau cacao.