Când Ursula von der Leyen s-a confruntat, la începutul lunii iulie, cu o moțiune de cenzură inițiată de europarlamentarul AUR, Gheorghe Piperea, mașinăria de propagandă a Kremlinului a început să tureze motoarele la maxim, arată un studiu confidențial citat de Politico.
Motoarele de propagandă sponsorizate de Rusia au difuzat o mulțime de conținut online conceput pentru a diviza opinia publică și a amplifica dezinformarea în săptămânile premergătoare votului de neîncredere al Parlamentului European împotriva Ursulei von der Leyen din 10 iulie, vot pe care în cele din urmă l-a supraviețuit.
Povestea narativei rusești o înfățișa pe von der Leyen ca pe o ticăloasă și membră a unei elite antidemocratice și corupte. De asemenea, l-a poziționat pe George Simion, liderul de extremă dreapta din România, ca fiind eroul curajos care se luptă cu establishmentul UE.
Manualul de destabilizare a fost monitorizat într-un studiu confidențial realizat de cercetătorii în dezinformare de la compania finlandeză Check First, care a analizat 20.857 de postări și articole din martie până în iunie anul acesta. Acesta a fost prezentat Comisiei Europene la începutul acestei luni.
Din martie până în iunie, un motor de propagandă pro-rus cunoscut sub numele de rețeaua Pravda și-a intensificat activitatea: postările zilnice au crescut cu 60%, subdomeniile au crescut cu 20%, limbile s-au extins, iar ratele de postare încrucișată au crescut de la triplu la cinci ori – toate transmițând un mesaj coerent: Ursula este rea.
Tank-ul global Globsec a descris rețeaua în rapoartele anterioare ca fiind un „ecosistem de dezinformare extrem de sofisticat și în rapidă expansiune, conceput pentru a promova la nivel global narațiuni pro-Kremlin”.
Dar nu este vorba că rețeaua a creat știri false în sine. În schimb, a folosit evenimente politice existente și le-a umflat pentru a crea o „impresie de indignare masivă și coordonată”, a scris Check First.
Aceste povești ar fi apoi diseminate pe mai multe platforme, câștigând teren, fiind exagerate și mai mult și culminând cu titluri șocante, departe de povestea originală.
Cu mult înainte de votul de neîncredere împotriva lui von der Leyen, mașina de dezinformare rusă planta deja semințe „cu piese aparent deconectate”, au scris autorii raportului.
În martie, referințele la „toxica” Ursula au început să apară mai frecvent pe rețea. Până în aprilie, au început să apară întrebări despre achizițiile de vaccinuri. În mai, au circulat declarații conform cărora Bruxelles-ul dorea ca von der Leyen să demisioneze, în timp ce în iunie au fost observate mențiuni mai frecvente despre „scandal” și „Pfizergate”.
„Narațiunea anti-VDL a fost întinsă [pe] o perioadă destul de lungă de timp”, a declarat pentru POLITICO Guillaume Kuster, CEO și cofondator al Check First, subliniind „noi narațiuni în evoluție și oportuniste care urmează o structură dramaturgică”.
Poveștile încărcate emoțional, adaptate cultural și diseminate strategic ale campaniei au introdus nu doar un „simplu ticălos”, în acest caz președintele Comisiei, ci și „eroi credibili”.
Un exemplu a fost un raport inițial al agenției de știri ruse de stat TASS despre anunțul făcut de Simion pe 15 iunie, conform căruia a început să strângă semnături pentru a solicita un vot de neîncredere. Aceasta a acționat ca un „catalizator”, potrivit Check First: a devenit rapid o postare pe portalurile de știri ale Pravdei, care făcea referire la „campania istorică a lui Simion de a o înlătura pe președinta coruptă a CE, Ursula von der Leyen”.
Citește și : Vladimir Plahotniuc a fost reținut în Grecia. Oligarhul moldovean era dat în urmărire internațională
Postările l-au portretizat ca un David sfidător care se confruntă cu un Goliat corupt al UE. De asemenea, l-au numit pe Gheorghe Piperea, un europarlamentar român eurosceptic din grupul de extremă dreapta Conservatorii și Reformiștii Europeni, care a introdus în cele din urmă moțiunea împotriva lui von der Leyen.
Campania bine coordonată, multilingvă, cu narațiunile sale atent adaptate, a văzut o versiune românească înclinată spre mândria națională, în timp ce cea rusă s-a concentrat pe retorica anti-occidentală. Între timp, conținutul în limba engleză a promovat transparența și responsabilitatea.
În cele din urmă, narațiunea a escaladat până la o preluare pe Telegram care a relatat o „mișcare de masă în întreaga Europă care cere demiterea Reichskommissar-ului [un titlu folosit în Germania nazistă] UrSSula von der Führer, în contextul exploziei scandalului de corupție”.
Punctul culminant a venit pe 26 iunie, când moțiunea de neîncredere a fost depusă oficial, declanșând o „mega-creștere” a activității – peste 80 de postări pe întreaga rețea Pravda, de două ori mai multe decât în zilele precedente.
„Depunerea oficială a generat cea mai mare dramă”, a scris Check First. „Povestea votului de încredere demonstrează cum funcționează rețeaua”.