Claudia, acum în vârstă de 31 de ani, s-a apucat de videochat la scurt timp după ce și-a serbat majoratul. În timp ce colegele ei se angajau ori mergeau la facultate, Claudia a decis, pe la 19 ani, să profite din plin de înzestrările dăruite de natură. A căutat un domeniu care să îi aducă bani mulţi în timp scurt şi care să nu o expună. Iar la acea vreme, videochatul i s-a părut perfect, cu atât mai mult, cu cât era la început de „glorie” ca profesie. Multă vreme a lucrat într-un studio din Bucureşti, iar apoi a emigrat în Marea Britanie. Strânsese destui bani pentru a urma în Anglia cursurile unei universităţi, Stephenson College, în domeniul turismului, pe care a şi terminat-o, lucrând în acelaşi timp ca şi chelneriţă. După trei ani s-a întors în România. S-a reapucat de videochat.
„Ajunsesem să câştig sume uriaşe. La jumătatea anilor 2000 erau luni în care făceam, fără prea mare efort, peste 5.000 de euro. În doar trei luni mi-am cumpărat, cu banii jos, o maşină”, a povestit Claudia pentru libertatea.ro.
Apoi, pentru că Bucureştiul se umpluse de studiouri de videochat, tânăra a preferat să plece la Timişoara, unde a pus bazele celui mai mare studio din vestul ţării. Lucra acolo, pe lângă serile în care presta în faţa camerelor web, şi ca trainer.
„Trebuia să le învăţ pe fete cum să le vorbească clienţilor şi ce să facă pentru ca bărbatul aflat de cealaltă parte a monitorului să rămână în sesiuni private. Cu cât stă mai mult într-o sesiune privată, fata câştigă mai mult. Recordul meu este de 10 ore petrecute într-o sesiune cu un client din Statele Unite, fiecare minut fiind taxat cu 2,99 dolari. Profitul din acea seară îmi asigura un trai decent pentru o lună. Dar nu m-am oprit din muncă”, mai spune Claudia.
După „experienţa” Timişoara, Claudia, deja o veterană a domeniului, s-a întors în Bucureşti, unde a preferat să lucreze ca model independent. Se săturase să plătească o cotă-parte studioului, aşa că în apartamentul său a început să lucreze pe cont propriu. Are firma ei, plăteşte impozit 16% şi e la zi cu toate taxele. Chiar dacă e mare concurenţa şi acum în ţară sunt cam 10.000 de videochatiste, dintre care cam 4.000 doar în Bucureşti, profitul Claudiei depăşeşte lunar 3.500 de euro.
„Ca să câştigi, trebuie să munceşti mult. Eu nu lucrez decât pe site-uri mari de chat şi încerc să îmi păstrez clienţii cât mai mult timp în discuţii private. În meseria asta, banii se calculează la minut”, a mai explicat Claudia.
Activitatea de videochat este reglementată în România de Legea privind prevenirea şi combaterea pornografiei nr.196/2003, modificată şi completată ulterior prin Legea 496/2004. Legislaţia prevede că este interzisă amplasarea studiourilor de videochat la o distanţă mai mică de 250 de metri faţă de şcoli sau lăcaşuri de cult. În plus, trebuie înregistrat la Registrul Comerţului, iar programele şi software- ul pentru calculatoare trebuie să aibă licenţă. Iar condiţia peste care nu se poate trece niciodată este ca modelele care lucrează într-un videochat să aibă minimum 18 ani.
Acum, lucrurile s-au schimbat radical în videochat faţă de momentul în care a debutat Claudia. Tânăra a spus că în acest domeniu româncele sunt cele mai căutate, apoi urmează rusoaicele şi ucrainencele şi pe urmă asiaticele. Iar clienţii sunt în general bărbaţi singuri cu venituri medii şi mari, care vor companie şi care nu au timpul necesar pentru a agăţa pe căile normale.
„Acum 10 ani, clienţii căutau experienţele mai erotice, fetish sau nud. Atunci, de multe ori te dezbrăcai complet. Acum însă, clienţii din străinătate caută girlfriend experience. Mai exact, apelează la videochat pentru a simţi că au o iubită. Vor să fie ascultaţi, răsfăţaţi şi de multe ori nici nu e nevoie să mă dezbrac. Vor doar să vorbesc cu ei, să dansez, să râdem împreună şi câteodată să îi consolez. Adică exact ce face o iubită, nu ce ar face o femeie care e acolo doar pentru a le satisface imaginaţia”, spune Claudia.