Legea are ca obiect de reglementare intervenții asupra legii nr. 272/2004, ce vizează:
Președintele Nicușor Dan a sesizat CCR în legătură cu modificare Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, susținând că actul normativ a fost adoptat cu încălcarea mai multor prevederi constituționale, inclusiv cele referitoare la claritatea legii, drepturile copilului și respectarea procedurilor legislative.
În sesizare, șeful statului arată că legea conține neconcordanțe interne, întrucât obligația de consiliere psihologică este stabilită doar exclusiv de părinți, în timp ce dispozițiile privind răspunderea penală vizează și alți reprezentanți legali, fără ca textul de bază să fie modificat corespunzător.
Tehnica legislativă corectă ar fi impus fie modificarea art. 84 alin. (3) prin extinderea expresă a obligației de consiliere și asupra celorlalți reprezentanți legali, alții decât părinții, fie limitarea normei de incriminare strict la părinți. Niciuna dintre soluții nu a fost adoptată, contradicția internă încălcând exigențele de claritate și coerență normativă impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, spune președintele, conform Ziare.
De asemenea, președintele semnalează probleme și în cazul articolului 84 alin. (4), care prevede participarea copilului la programele de consiliere psihologică, cu excepția situațiilor în care instanța decide altfel.
„Reiese că, conduita impusă de lege este exclusiv în sarcina copilului, iar norma nu face nicio referire la părinți sau reprezentantul legal al copilului”, spune președintele.
Nicușor Dan mai susține că alineatul prevede sancționarea penală a părinților sau a reprezentantului legal în cazul nerespectării obligației care revine copilului.
„Elementul material al infracțiunii – conduita omisivă imputată părinților/reprezentantului legal – nu este definit explicit în norma de incriminare, legiuitorul nu prevede expres că obligația părinților constă în aducerea copilului la programele de consiliere sau în îndeplinirea oricărei alte obligații de mijloace sau de rezultat. Această obligație se deduce implicit, prin inferență logică din coroborarea alin. (4) cu alin. (6), dar nu rezultă din textul legii în mod neechivoc”, se precizează în sesizarea către CCR.
Președintele mai prezintă în sesizare incriminarea unui minor care nu răspunde penal ca subiect activ – care aduce o incompatibilitate cu art. 23 alin. (12) din Constituție
„Art. 84 alin. (4), în noua redactare, prevede obligația copilului de a participa la programele speciale de consiliere psihologică organizate de Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului sau de alte instituții de specialitate publice sau private, dacă instanța nu dispune altfel, iar alin. (5) prevede că această măsură poate fi dispusă de instanță. Norma vizează, prin definiție, copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și nu răspunde penal – ipoteză reglementată de Capitolul V al Legii nr. 272/2004. Or, un minor care nu răspunde penal nu poate constitui subiect activ al niciunei infracțiuni”, subliniază Nicușor Dan.
În sesizare se menționează că legea criticată modifică art. 84 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, eliminând condiția acordului părinților sau al altui reprezentant legal pentru participarea copilului la programele speciale de consiliere psihologică. În forma în vigoare, art. 84 alin. (4) prevede: „Copilul va participa la programele speciale de consiliere psihologică prevăzute la alin. (3), cu acordul părinților sau al altui reprezentant legal, dacă instanța judecătorească nu dispune altfel”.
În noua formă adoptată de legea contestată, președintele arată că dispare referirea la consimțământul părinților sau al altui reprezentant legal.
Totodată, acesta semnalează apariția unei incoerențe juridice, întrucât articolul 84 alin. (1) stabilește măsurile aplicabile copiilor care au comis fapte prevăzute de legea penală și nu răspund penal – respectiv plasamentul sau supravegherea specializată stabilite de comisia pentru protecția copilului.
În sesizare se mai arată că actul normativ nu prevede nicio analiză a situației familiale, nicio evaluare a condițiilor concrete și nicio justificare individualizată, eliminând acordul parental într-un mod automat și generalizat pentru toți copiii vizați de articolul 84 alin. (4), indiferent de circumstanțele fiecărui caz.
Președintele consideră că extinderea plasamentului rezidențial la orice faptă cu violență, fără diferențiere în funcție de gravitatea sau contextul acesteia, depășește scopul legitim al legii și nu respectă principiul proporționalității, mai ales în cazul minorilor care nu răspund penal și pentru care legea ar trebui să prevadă măsuri de protecție, nu sancțiuni.