Pentru Răzvan Petrescu, singurul vis a fost acela de a zbura. Şi a început să facă acest lucru de la o vârstă foarte fragedă.
"Când am venit la Şcoala de aviaţie aveam 19 ani, dar pasiunea pentru zbor am avut-o încă din copilărie. La vârsta de 2 ani şi jumătate am zburat alături de tatăl meu, el fiind tot pilot în cadrul Şcolii superioare şi m-a atras foarte mult. La 15 ani am reuşit şi eu sa absolv cursurile teoretice şi să zbor ca şi student, student pilot, în cadrul aeroclubului, apoi m-am făcut pilot profesionist la Şcoala superioră.
CITEŞTE ŞI: Familia şi colegii pilotului Adrian Iovan: Câţi dintre noi sunt dispuşi să îşi rişte viaţa pentru altcineva?
Am ales zborul, pentru că toată lumea a avut o influenţă foarte mare asupra mea. Asta am văzut de mic în familie. M-a atras foarte mult zborul. Când am crescut, m-am hotărât să fac o carieră din aviaţie. Am văzut că asta îmi place", a povestit Răzvan Petrescu pentru România TV.
Acesta cel mai mult şi-a dorit să reuşească să-l întreacă pe mentorul său, Adrian Iovan, cel alături de care a avut şi şansa de a zbura. Înainte de accident, Răzvan Petrescu era instructor al Şcolii de aviaţie. Prin mâna lui au trecut zeci de elevi. "Sunt pilot instructor al Şcolii superioare de aviaţie civilă. Am absolvit în anul 2009 cursurile teoretice şi practice pentru pilot profesionist şi mi s-a oferit ocazia să fiu pilot instructor la Şcoala superioară de aviaţie. Lucrez de doi ani de zile ca instructor, am avut un număr estimativ de 10 elevi pe care i-am dus la bună finalizare, cred eu cu brio. Am un total de 650 de ore de zbor, dintre care aproximativ 400 de ore sunt ca şi instructor", a mai spus Răzvan.
Toţi colegii lui Răzvan spun că el este un perfecţionist şi era obsedat de a nu face greşeli. Acum, Răzvan Petrescu ar putea să nu mai poată zbura niciodată din cauza rănilor suferite în accidentul din Apuseni.
facebook
twitter
