Sistemul cotelor obligatorii de solicitanți de azil propuse de Comisia Europeană constituie un subiect controversat în rândul europarlamentarilor români, fapt dovedit și de votul exprimat, săptămâna trecută, în legătură cu raportul Parlamentului European (PE) referitor la transferul de urgență din Italia și Grecia către alte state din UE a 40.000 de persoane care cer protecție internațională, precum și cu rezoluția PE asupra migrației și refugiaților în Europa, potrivit Agerpres.

Astfel, deși grupul Partidului Popular European (PPE) a susținut planul prezentat de președintele CE, Jean-Claude Juncker, care face parte din această familie politică, membrii români ai grupului s-au raliat poziției anunțate de președintele României, Klaus Iohannis.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Marcel Ciolacu, mesaj pentru Piedone: „Am încheiat orice ...

Marcel Ciolacu îi răspunde lui Clotilde Armand, după ce primărița ...

Ei s-au pronunțat, la 9 septembrie, contra cotelor obligatorii de migranți prevăzute în amendamente la raportul elaborat de europarlamentarul german Ska Keller, din grupul Verzi/Alianța Liberală Europeană, după cum a declarat Adina Vălean marți, la Bruxelles, în cursul unei întâlniri cu jurnaliști români. Ea a menționat că excepție au făcut independenții Monica Macovei și Cristian Dan Preda, precum și Siegfried Mureșan, de la Partidul Mișcarea Populară.

La polul opus, europarlamentarii Renate Weber și Mircea Diaconu, din grupul Alianța Liberalilor și democraților pentru Europa (ALDE), sunt de părere că România are capacitarea de a gestiona numărul de migranți avansat de CE și, nu mai puțin important, trebuie să respecte principiul solidarității, care stă la baza UE. Din aceste motive, au explicat ei, au votat în favoarea cotelor obligatorii.

Renate Weber a afirmat că, în această privință, ea a fost consecventă cu pozițiile pe care s-a situat anterior, în perioada în care a combătut temerile sau reținerile în legătură cu românii plecați în căutarea unui loc de muncă în alte state ale UE.

Iar Mircea Diaconu a făcut recurs la istorie, reamintind câteva ocazii în care românii au ajutat grupuri mari de populații care își părăsiseră țara de origine în condiții dramatice și astfel și-au putut clădi o nouă viață pe pământ românesc. ‘România trebuie să înțeleagă că acesta este un moment delicat’, în care trebuie să ‘fim deschiși’, dar și o oportunitate de a negocia unele dosare de interes, a spus el.

Europarlamentarul independent a dat ca exemple în acest sens dosare cum ar fi aderarea României la Spațiul Schengen și ‘problema țigănească’, pe care UE trebuie convinsă să o accepte ca pe o chestiune europeană și nu românească.

Pe de altă parte, europarlamentarul Ioan Mircea Pașcu, din grupul Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților din PE, a fost de părere că abținerea la votul pentru respectivele amendamente ar fi fost cea mai bună variantă, având în vedere complexitatea problemei.

Aflându-se la conducerea ședinței plenare cu acea ocazie, el nu a votat însă. Colegii săi români din acest grup politic nu au avut o linie comună de vot.

Relocarea — în baza unor cote voluntare sau obligatorii — se va aplica doar în cazul persoanelor îndreptățite să ceară azil politic, nu și pentru cei care migrează din rațiuni economice, în căutarea unei vieți mai bune, au menționat europarlamentarii participanți la dialogul organizat la Bruxelles.

Având în vedere acest lucru, se impune trierea cât mai rapidă și riguroasă a tuturor celor care au intrat ilegal în ultima perioadă pe teritoriul UE și a celor care vor solicita pe viitor dreptul de azil în spațiul comunitar.

Deși se confruntă cu această gravă criză, Europa nu intenționează să facă rabat de la valorile susținute cu tărie decenii la rând și, prin urmare, va continua să acorde sprijin celor care fug din țările lor pentru a-și salva viața amenințată de război sau diverse persecuții, au fost de părere europaralamentarii români.

Ei nu exclud cu totul scenarii mai sumbre, implicând reașezări geopolitice majore pe harta lumii, dar au speranța că, la fel ca și în cazul unor crize precedente, Uniunea Europeană va găsi resursele necesare pentru a acționa, a se adapta și depăși actuala etapă dificilă.