Deochiul – cum este posibil din punct de vedere ştiinţific

Poate unul dintre cele mai populare mituri este cel al deochiului. „Nu doar românii cred în deochi şi nu de ieri, de-alaltăieri. Este atât de vechi, că l-am găsit pe la grecii antici, l-am găsit cu secole bune înainte de Hristos şi la popoare întinse pe mai multe continente. Aristofan, Socrate, Plutarch, Hesiod, Plinius cel Bătrân – poate vi-i amintiţi din cărţile de istorie – au avut şi ei ceva de scris despre deochi. Şi romanii se temeau de el, ce să mai vorbim de Orientul Mijlociu, Africa, America Latină, Asia centrală şi în special Europa mediteraneeană.

Te uiţi în scrieri islamice, găseşti referiri la deochi. Te uiţi în scrieri iudaice, la fel. Este peste tot şi de când lumea. Studiat, răs-studiat, întors pe toate părţile, analizat din toate perspectivele, de la ocultism la vampirism energetic, prezent în mii de articole (câteva sute doar în România, în mod cert), deochiul e un fel de lait-motiv, de la generaţie la generaţie sau de la publicaţie la publicaţie. 

Mai mult decât atât, peste tot unde îl întâlneşti, este acelaşi lucru. O privire rea, invidioasă (nu neapărat intenţionată), care îţi fură energia, te face să te simţi slăbit, care îţi provoacă stări fizice inexplicabile (greaţă din senin, dureri de cap, somnolenţă, căscat continuu, vomă, chiar febră mare) şi de care te poţi feri purtând diverse obiecte (amulete) ori de care poţi scăpa cu un anumit ritual. Afectează în egală măsură oamenii, plantele, animalele, iar, în anumite culturi, şi unele obiecte sunt supuse protecţiei de teama deochiului”, scriu cei de la Totb. 

Oamenii de ştiinţă nu contestă existenţa deochiului. Parapsihologii pun starea de rău pe seama unui transfer de energie care are loc între două persoane prin intermediul ochilor. Ştiinţa nu neagă întru totul existenţa deochiului. Psihiatrul american Colin A. Ross spunea, în urmă cu câţiva ani, că ochii emit energie electromagnetică, iar oamenii o pot percepe atunci când se privesc fix. El chiar a reuşit să capteze şi să măsoare această energie într-un experiment, cu ajutorul unor instrumente speciale, dar care nu au fost brevetate deocamdată. Potrivit studiului său, ochii emit unde electromagnetice cu o frecvenţă care variază între 1 şi 40 de Hertzi. Deochiul nu este nicidecum o superstiţie, ci ştiinţă pură, spune psihiatrul american.

Guma de mestecat nu se digeră în şapte ani

Cu siguranţă, şi ţie ţi-a fost greu să eviţi acest mit, mai ales în copilărie. Era, probabil, modul părinţilor de a ne ţine departe de mâncarea nesănătoasă. Da, guma, deşi nu e tocmai un aliment, nu e deloc sănătoasă. Dar dacă o înghiţi, nu se va digera în şapte ani. 

De fapt, nu se digeră deloc. În afară de o cantitate mică de îndulcitori şi de arome, nu există foarte multe ingrediente ale gumei pe care corpul uman nu le poate descompune şi folosi. Guma este făcută din polimeri cauciucaţi alături de glicerină şi de ingrediente pe bază de ulei care ajută la menţinerea texturii sale moi.