Crin chiar nu joacă şah

 Cum la 2 şi 3 nu cred că se vor schimba deţinătorii funcţiilor, cel mai probabil, după alegeri, vor fi: o jumătate de primar PSD (la 5), un pecist la 4 şi un liberal la 1. Şi, dacă ar fi după Ponta şi după sondaje, un alt pecist la 6. Aşadar, un raport de 3 la 1, în favoarea ACD.

Crin vorbeşte despre o cotă a liberalilor de 30% în Bucureşti. Şi, implicit, despre dreptul de a avea mai mulţi candidaţi. Nu l-am auzit pomenind despre raportul de forţe PNL-PSD la nivel naţional. Dimpotrivă, a folosit din plin disponibilitatea social-democraţilor de a ceda până la a ajunge la paritate, pentru a impune în interiorul PNL parafarea unei alianţe destul de greu de digerat de nucleul dur al partidului. Şi nici nu l-am văzut prea conciliant atunci când Ponta şi-a pus în cap o bună parte din baronii PSD, impunând la Buzău un candidat liberal.

Nu înţeleg de ce Antonescu e atât de determinat să rişte tot ce-a construit până acum împreună cu Ponta, doar pentru a avea un liberal la conducerea unui alt sector. Sigur, câştigarea alegerilor aici e aproape sigură, aşa că oricine candidează poate fi considerat viitorul edil. Dar a purta negocierile de pe o poziţie de forţă nu mi se pare de bun augur. Pot să înţeleg dorinţa lui Antonescu de a obţine maximum din alegerile locale, în perspectiva toamnei care ar putea aduce un guvern condus de un social-democrat şi un candidat la preşedinţie care va trebui să mai aştepte niţel până să se vadă la Cotroceni. Dar nu înţeleg de ce devine pe zi ce trece mai inflexibil (atât cu colegii de partid, cât şi cu cei de alianţă). Nu cred că va avea rezultate prea bune pe termen lung, atunci când la mijloc nu va fi doar persoana celui care va planta panseluţe în Parcul Moghioroş.    

  
Până atunci, însă, amândoi liderii se eschivează, spunând că protocolul nu impune candidaturi comune la primăriile de sectoare, că nu va fi nicio tragedie, că USL nu se rupe etc, etc (aici trebuie notată aparenta detaşare a lui Ponta şi vizibila încrâncenare a lui Antonescu). Dar, în afară de pericolul ca foarte mulţi lideri locali să dorească renegocierea candidaturilor şi prezentarea separată în alegeri, pe modelul sectorului 6, întrebarea de bun simţ e aceasta: dacă voi nu vă înţelegeţi acum, când e vorba de o bucată din capitală, ce veţi face când pe masă va fi toată ţara? O să tot ameninţaţi „pe surse” că rupeţi alianţa? Sau o să vă convingeţi că, în fond, nu e o idee foarte rea de a vă alia, separat, evident, cu viitoarea mişcare condusă de MRU?

www.raduherjeu.ro