Cristela Georgescu, despre educația care cultivă sufletul copiilor: „Când mă uit la bucuria neprefăcută din ochii lui Pavel atunci când citește, scrie, socotește, nu-mi vine să cred că se poate”

Cristela Georgescu, soția fostului candidat la prezidențiale Călin Georgescu, și-a împărtășit ani de zile experiențele sale personale și observațiile pe blog. În privința educației, ea a evidențiat cât de important este ca școala să formeze nu numai minți, ci și suflete, pledând astfel pentru o educație centrară pe bucuria de a învăța, pe respect și pe aprecierea valorilor vieții.

Cristela Georgescu susține că educația trebuie să cultive și sufletul, nu numai mintea

Cristela Georgescu susține că unul dintre cele mai mari dezechilibre în educație este neglijarea nevoii copiilor de a descoperi un sens în viață. Ea povestește că, deși societatea modernă promovează succesul și performanța, esențial pentru dezvoltarea umană este capacitatea fiecăruia de a se conecta cu bucuria simplă a existenței.

Așa cum explică și academicianul Solomon Marcus, citat de Cristela:

„Dacă tot vă întrebaţi care e boala principală de care suferă societatea noastră şi poate nu doar a noastră, este tocmai asta – prea mulţi oameni nu reuşesc să dea un sens vieţii lor şi de aici alunecarea în plictiseală, în distracţii vulgare şi de aici până la violenţă, criminalitate nu e decât un pas. Şi cum dai sens vieţii ? Am să vă spun o banalitate, dar care pentru mine este un lucru esenţial.

Alte articole

Cristela Georgescu, scandalizată de reacția publicului la adresa preotului care a tras clopotele când Călin Georgescu a apărut la Buftea: „Este supus de câteva ore unui linșaj mediatic. Și-a făcut datoria de preot, a întâmpinat un fiu al bisericii ortodoxe”

Cristela Georgescu dezvăluie suferințele la care este supus Călin Georgescu: „Oamenii nu știu ce e în sala de judecată. Noi nu avem voie să vorbim despre asta”

Dacă vă amintiţi în Regele moare din piesa de teatru a lui Eugen Ionesco, acolo un rege descoperă, în pragul morţii, ce lucruri extraordinare reprezintă actele elementare ale vieţii – faptul că pot să respir, că poţi să bei un pahar de apă. Să descoperim, să întreţinem la copii această nevoie de a se minuna, de a savura actele elementare ale vieţii.”

Cristela explică că educația nu trebuie să fie despre acumularea mecanică de cunoștințe sau despre niște simple note. Ea vede școala ca pe un spațiu în care copilul învață să fie atent la interiorul său și la ceilalți, să aprecieze lucrurile mărunte și să își construiască o relație sănătoasă cu lumea.

Citește și : Cristela Georgescu dezvăluie suferințele la care este supus Călin Georgescu: „Oamenii nu știu ce e în sala de judecată. Noi nu avem voie să vorbim despre asta”

În relatările sale despre școlile alternative pe care le cunoaște, Cristela arată cât de importantă este incluziunea și respectul pentru diferențe. Ea povestește despre clase în care copiii cu diverse nevoi, de la copii refugiați la copii cu sindrom Down, învață să conviețuiască, să se accepte și să colaboreze, fără presiunea competiției și a ierarhiilor artificiale.

„Acest articol nu este despre o scoala alternativa scumpa. E vorba de o scoala de la tara, administrata si gandita in asa fel incat sa poata avea acces cat mai multi copii, nu doar cei „cu posibilitati”. Vin aici si copii refugiati din Siria, copii de la orfelinate, copii cu sindrom Down si asta e un exerciu fabulos pentru restul copiilor, de a invata sa integreze, sa includa, sa tolereze, sa accepte diferentele ca pe ceva ce trebuie imbratisat, nu dispretuit.

Nu e o scoala cu ifose, cu competitie intre parinti sau intre copii – si asta e tot ce conteaza. PARADOXAL poate, la aceste scoli alternative nu este parada modei si nici a statutului finaciar/social, nici din partea profesorilor, nici a parintilor, nici a copiilor. Nu se fac cadouri, nici la stat, nici la privat, este INTERZIS, cu exceptia unui buchet de flori din partea clasei, o data pe an. Scoala este locul unde modestia, discretia si minimalismul sunt la ele acasa (inclusiv la cantina, unde se mananca putin si SIMPLU). Altfel, totul ar fi un fariseism, o intentie comerciala, in insasi contradictie cu spiritul acestei educatii.”, a scris Cristela Georgescu în articolul realizat drept continuare la altul în care vorbea de școala pe care o frecventează fiul său.

Soția lui Călin Georgescu vede competiția drept o aberație, nu un stimul pentru educație

Cristela Georgescu critică ferm conceptul de competiție impus de sistemul educațional. Ea explică diferența dintre inspirație și competiție ca fiind următoarea: când un copil sau adult simte bucurie și dorință de a evolua inspirat de un model, aceasta este o stare de creștere autentică. În schimb, competiția îi face pe oameni să simtă neliniște, ciudă sau nevoie de a demonstra superioritate, limitând potențialul lor real.

„Când în viața ta există o persoană care te motivează să vrei să evoluezi, se cheamă că te afli într-o stare de inspirație și că ai un model. Știi asta pentru că apreciezi acea persoană, pentru că fiecare reușită a ei te bucură mai mult decât atunci când ar fi a ta și îți trezește frumoase și împăciuitoare simțăminte de admirație, de recunoștință și de respect.

Când în viața ta există o persoană care te face să vrei cu tot dinadinsul să demonstrezi lumii și ție că ești mai cu moț decât ea (indiferent în ce domeniu), se cheamă că te afli în competiție și că (tu consideri) că ai un concurent. Știi asta pentru fiecare reușită a ei te neliniștește, te umple de îndoieli și de ciudă disimulată, te face să vrei să te iei la întrecere: să faci și tu ceva la fel sau poate chiar mai mult. Dar nu oricum, ci în așa fel încât toți cei care au avut vreodată un strop de admirație pentru acea persoană să ți-o acorde ție acum.”, arată Cristela Georgescu.

Cristela povestește despre propria experiență, despre cum competiția a marcat întreaga ei copilărie și tinerețe, inclusiv viața profesională, până când maternitatea i-a deschis calea spre auto-descoperire și depășirea tiparelor distructive pe care le urma până atunci.

„Am fost (educată să fiu) în competiție toată copilăria, adolescența, tinerețea. Și am fost. M-am luat la întrecere peste tot. Competiție în familie, competiție în bloc, competiție în cartier, competiție în clasă, competiție în județ, competiție în țară și în afara ei, competiție la facultate, competiție la locul de muncă (aici a fost cu sânge!!!). Dacă nu veneau pe lume copiii mei și – odată cu experiența maternității – dorința zdrobitoare de a rupe lanțurile și de a înceta odată cu trădarea de sine, aș fi fost în competiție și azi!”, mai arată ea.

Mai mult, ea atrage atenția că sistemul educațional obligă copiii să se compare constant cu alții, ceea ce este echivalent cu a-i „schingiui” pe plan emoțional și intelectual. Aceasta este o paralelă cu un paltin chinuit, forțat să se încadreze într-un grilaj, pierzându-și forma naturală și frumusețe, o imagine pe care Cristela o folosește pentru a ilustra efectele competiției.

„Zilele trecute am văzut la o terasă care servește must, niște paltini ale căror crengi erau răstignite pe un soi de zăbrele de lemn, precum o plantă cățărătoare. Coroana lor nu mai e rotundă și semeață, ci schingiuită, ca să arate precum o iederă. Proprietarul a dorit un gard și un acoperiș natural, verde. Și ce-am simțit privindu-i? Că un paltin care vrea să se asemene cu o viță de vie sau cu o iederă, nu va fi niciodată viță de vie sau iederă, ci doar un paltin chinuit, răstignit. Pățim la fel și noi (și copiii noștri!) când suntem preocupați să fim ca unul sau ca altul, să fim mai buni decât unul și altul: suntem schilodiți de sistemul în care am fost crescuți.”, mai transmite ea.

Educația autentică te face să descoperi bucuria învățării

Cristela Georgescu este de părere că adevărata educație nu are legătură cu note, premii sau comparații, ci cu cultivarea bucuriei, curiozității și a conexiunii cu sine. Ea povestește experiența proprie cu școlile alternative, unde accentul este pus pe descoperirea pasiunilor și a talentele fiecărui copil, pe respectul reciproc și pe crearea unui mediu armonios.

„Poate fi o serbare de sfârșit de an școlar interesantă fără spectacole, fără note și fără festivitate de premiere? Poate. Mi-am imaginat cu totul altfel clasa I, desi stiam ce scoala si ce tip de pedagogie am ales pentru copii. Când mă uit la bucuria neprefăcută din ochii lui Pavel atunci când citește, scrie, socotește și când mă uit la cele ZERO secunde pe care le-am petrecut împreună acasă în exerciții de citire, scriere sau operații matematice, nu-mi vine să cred că se poate.

Citisem, auzisem, văzusem la alții că se poate, mi-am dorit să putem oferi copiilor noștri șansa unei educații care să stârnească în ei pasiunea și bucuria de a afla, de a descoperi, dar recunosc acum, la finalul anului, că n-am crezut că se poate chiar atât de simplu, de motivant și de frumos PENTRU COPIL și PENTRU SUFLETUL LUI.”, arată aceasta.

În aceste școli alternative, relația dintre profesori și copii se bazează pe respect și prezență autentică. Cristela descrie cum învățătoarea întâmpină fiecare copil în fiecare dimineață, cu zâmbet, contact vizual și gesturi calde, creând o legătură care depășește simpla transmitere de informație din școlile clasice.

„În fiecare dimineață ajunge prima, aprinde o lumânărica, face un aranjament floral și așteaptă apoi în ușa clasei. Dă mâna cu fiecare copilaș, privindu-l în ochi și zâmbind cald. Fără excepție, de câte ori o urmăresc, mi se umezesc ochii: ‘Bună dimineața, iubitule Pavel!’, ‘Bună dimineața, iubita Matilda!’, ‘Mă bucur să te revăd, iubitule Tom, ești din nou în putere?’ etc. Mă impresionează felul în care copiii întind mâna către ea, cum li se aprind steluțe în ochi și zâmbete pe chip, dar mai ales cum de multe ori dau drumul ghiozdanului și se aruncă cu totul în brațele ei.”, mai transmite ea.

Această abordare dezvoltă empatia, respectul și bucuria de a învăța, pentru că elevii sunt încurajați să învețe și să exploreze împreună, ceea ce respectă ritmul și nevoie fiecăruia.

„Nu există note și evaluări la școală și ce bine e. Nu există medii, competiție și ierarhii între copii. Ce nevoie am de note? Nu am nevoie să îmi evalueze nimeni copilul ca să știu că e pe drumul cel bun. E ca în sănătate. Nu am nevoie să îi fac analize ca să știu că e bine, văd în ochii lui, în starea lui.”

Cristela argumentează că sistemul actual de evaluare, bazat pe note și premii, poate provoca traume emoționale și poate sufoca creativitatea. Ea citează și opinii ale specialiștilor pentru a susține ideea că fericirea și împlinirea copilului sunt mai importante decât performanța artificială.

„S-au înmulțit cazurile de sinucideri în rândul copiilor din cauza vreunei note sau corigențe și nimeni nu găsește nicio vină sau explicație. > Dar la ce să te aștepți, când copilul este împins într-un conflict existențial colosal pentru că își iubește familia, își iubește profesorii, colegii, semenii și dintr-o dată se prăbușește nemaiputând suporta ideea că i-a dezamăgit groaznic pe cei pe care i-a iubit atât! (…) Dacă scopul vieții este fericirea, de ce tot acest stres artificial provocat, în care anual sunt împinși sute de mii de elevi, familii și profesori care încearcă, lăsând la o parte orice urmă de moralitate (dacă le-a mai rămas), să se lupte între ei, pentru, de fapt, o nefericire?”

Instrumente și practici pentru educația holistică, prezentate de Cristela Georgescu

Cristela Georgescu descrie modul concret în care școlile alternative transformă experiența copiilor, prin instrumente simple dar profund educative, printre care caiete personale, zicători și desene care reflectă sufletul fiecărui copil, ritualuri zilnice și atenție sporită din partea profesorilor. Acestea creează un cadru în care copilul învață să se cunoască pe sine, să exploreze și să-și dezvolte potențialul fără presiune sau comparații.

„Copiii au primit pe rând, o floare și în chip de certificat de absolvire, un caiet pe care îl vor purta până în clasa a XII-a și care va fi completat în fiecare an de învățător sau de diriginte cu un desen și o zicătoare/ghicitoare cu tâlc, în rime. Desenul este făcut de învățătoare pentru fiecare copil, un desen care reprezintă dorința sufletului acelui copil, așa cum a fost simțită de învățătoare. Aici e desenul pentru Pavel, al cărui spirit e puternic conectat cu cel al pădurii, cu animalele (mai ales sălbatice) și care cântă non stop la fluierul pentatonic.”

Sursă foto : cristelageorgescu.ro

Fiecare zicătoare sau ghicitoare este o adevărată afirmatie de suflet, care îi ajută pe copii să se concentreze pe valori și obiective personale, dezvoltând introspecția și gândirea creativă.

„O zicătoare cu tâlc/ghicitoare rimată compusă de învățător surprinde punctele pe care sufletul și mintea copilului trebuie să se concentreze mai departe în viață. Fiecare copil are zicătoarea lui, pe care o reține și o va spune ca pe o afirmație, ca pe o rugăciune a sufletului, în fața clasei, săptămânal, în ziua în care s-a născut. Dacă e născut într-o marți, atunci în fiecare zi de marți, înainte de a începe activitățile zilei, toți copiii născuți în ziua de marți spun zicătoria lor în fața clasei. Și așa mai departe, în fiecare zi… În acest fel, toți copiii învață lucruri noi și primesc mesaje de introspecție interioară și se creează o gândire de grup armonioasă și creatoare.”

Citește și : Cristela Georgescu, scandalizată de reacția publicului la adresa preotului care a tras clopotele când Călin Georgescu a apărut la Buftea: „Este supus de câteva ore unui linșaj mediatic. Și-a făcut datoria de preot, a întâmpinat un fiu al bisericii ortodoxe”

Această practică, simplă dar profundă, oferă copiilor siguranța, libertatea și încrederea de a se dezvolta autentic. Cristela exemplifică și impactul personal al acestor ritualuri, care nu doar că îi formează pe copii, dar inspiră și adulții să adopte o perspectivă mai calmă și mai conștientă asupra propriei vieți.

„Am învățat de la Pavel o zicătoare pe care o spun ei la școală, împreună, la finalul zilei și pe care o spun și eu cu bucurie de multe ori pe parcursul zilei, eu cu mine. 🙂 Vi-o dăruiesc, tradusă, până la următoarea noastră reîntâlnire, în septembrie.
Pur – ca aurul cel mai fin,
Rezistent – ca o stâncă,
Tare – precum cristalul,
Așa să fie sufletul meu.
Rein wie das feinste Gold,
Fest wie ein Felsenstein,
Ganz lauter wie Kristall
Soll meine Seele sein.”