Cristi Borcea a fost condamnat în „Dosarul Transferurilor”, în 2014, pentru infracțiuni precum deturnare de fonduri, fals în acte și înșelăciune, alături de alţi oameni din fotbal. Unul dintre ei a fost Ioan Becali, care a fost eliberat condiționat în mai 2018. Cristi Borcea a părăsit închisoarea două luni mai târziu, după ce a executat puțin peste patru ani de închisoare. În 2019, Cristi Borcea a primit o nouă condamnare, de cinci ani de închisoare, în „Dosarul Retrocedărilor”, fiind acuzat că a prejudiciat statul român și municipiul Constanța cu aproximativ 28 de milioane de euro, dar a fost eliberat după nouă luni de detenție.
Invitat în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de la GSP, Cristi Borcea a povestit că a împărțit aceeași celulă cu Ioan și Victor Becali pe întreaga perioadă a detenției, considerând acest lucru cel mai mare noroc al său.
„Am stat în celulă cu Giovanni și cu Victor. A fost cel mai mare noroc al meu. Am eu adrenalină, dar dacă nu-i aveam pe Giovanni și pe Victor eram terminat. Eu sunt o fire mai sensibilă, iar până mi-am revenit… În schimb, ei erau mai tari decât mine. La început, Giovanni a fost cel care ne îndruma. El era șeful. Bine, pe oriunde a fost el a fost șef! Era plin de șobolani. Când mă duceam la baie, îl sculam pe Victor. Erau d-alea turcești… Dădeam cu bidonul în ușă să fugă șobolanii! Când am văzut prima dată, într-o noapte… Atunci l-am sculat pe Victor și apoi nu mă mai duceam singur niciodată”, declara Cristi Borcea.
Citeşte şi: Transformare radicală a lui Dan Petrescu după 10 luni de luptă cu boala. A slăbit enorm FOTO
De asemenea, în cadrul emisiunii „Furnicuțele” de la Antena 1, Cristi Borcea a recunoscut că impactul trecerii de la stilul său de viață luxos la condițiile din penitenciar a fost devastator.
„A fost foarte dur! De la nivelul la care eram eu, cu de toate – yachturi, plecări, viața pe care o aveam -ajungi acolo și… În prima zi am ajuns într-o cameră înaltă, cu mai multe paturi, un televizor mic… Eu care dimineața sunt cu măștile, seara am masaje… Și am ajuns acolo unde era o baie cu o toaletă turcească, cu găuri… Nu era apă la robinet, era într-un butoi. Când am văzut asta, am vrut să iau toate medicamentele pe care le aveam. M-a luat Giovanni, m-a scuturat… Victor nu avea nici o treabă. S-a îmbrăcat într-un trening și s-a pus într-un pat, a dormit. Am avut foarte mare avantaj că am fost cu Giovanni și cu Victor acolo. Am dormit patru ani în aceeași cameră cu Victor”, a dezvăluit Cristi Borcea.
Întrebat dacă a trecut prin depresie în timpul detenției, acesta a răspuns în stilul său caracteristic: „Ce depresie? În primii trei ani am făcut patru copii în pușcărie”.
La rândul său, Victor Becali a declarat că experiența închisorii nu l-a afectat psihic, spre deosebire de Cristi Borcea, care încă spune că are coșmaruri.
„El zice că are coșmaruri. Eu nu am, nu visez nimic. Am văzut foarte mulți care au rămas marcați, dar asta e viața. Erau șobolani, ce, n-a mai văzut șobolani? El a fost afectat, venea să mă trezească: „trezește-te, e în baie”. Mă duceam cu el la baie, era tovarășul meu. El are d-astea, și dacă vede gândaci… Mulți foști colegi mă întreabă dacă visez. Nu visez nimic, băi frate”, a declarat Victor Becali.
„Erau și șobolani, dar îi găsești oriunde. S-a întâmplat într-o seară când s-a dus Borcea la toaletă. Turcească… A văzut un cap de șobolan într-o seară, s-a speriat și de atunci se ducea la toaletă doar cu Victor. Mulți aruncau mâncarea în WC. Canalizările fiind vechi, șobolanii căutau mâncarea”, spunea şi Ioan Becali.
Experiența detenției l-a schimbat și pe Giovanni Becali. Acesta a povestit că, din perioada petrecută în penitenciar, i-a rămas obiceiul de a merge zilnic pe jos aproximativ cinci kilometri: „Acum o iau spre casa mea. După mă duc spre a lui Victor, apoi spre a lui Gigi. Sunt în curte. De la pușcărie am obiceiul ăsta să mă mai plimb. Când erai la „pușculiță” nu aveai ce face. Te întrebai ce mai face familia, ce mai fac cei dragi. Și atunci ,ca să scapi de gândurile alea te plimbai. Acum nu mai am gândurile alea, dar medicul mi-a zis că e bine să fac 5 km în fiecare zi. Acolo îi făceam 40 de metri înainte, 30 înapoi și număram până la 80.000 ca să fac numărul de 5 kilometri. A fost groaznic, a fost bine, a fost o parte neplăcută din viață, dar de care trebuie să-ți amintești”.