De ce această creştere a tensiunilor în Coreea de Nord?, întreabă AFP, care încearcă să răspundă printr-o analiză amplă, citată de Agerpres.

Totul porneşte de la testele balistice şi nucleare efectuate de Coreea de Nord la 12 decembrie şi 12 februarie. Ca răspuns, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat la 7 martie în unanimitate noi sancţiuni împotriva Coreei de Nord. În zilele care au precedat acest vot, regimul stalinist şi-a multiplicat avertismentele, ameninţând Seulul cu ruperea armistiţiului din 1953 şi Washingtonul cu un război termonuclear. De atunci, retorica belicoasă a Phenianului denunţată de comunitatea internaţională a continuat să se intensifice.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Klaus Iohannis, cotat şanse mari pentru a-i lua locul preşedintei ...

Alina Gorghiu: „Cred că locul Republicii Moldova este ...

Pe fond, Phenianul vrea ca Statele Unite ale Americii să-i recunoască statutul de putere nucleară şi să pună capăt politicii lor de ostilitate în privinţa sa, explică Scott Snyder, analist la Consiliul pentru Relaţii Externe din SUA.

A fost alimentată criza de manevrele comune SUA-Coreea de Sud?

Exerciţiul anual Foal Eagle, care de derulează de la începutul lunii martie până la 30 aprilie între forţele americane şi sud-coreene, a fost de natură să contribuie la alimentarea tensiunii.

O componentă a acestor manevre irită în mod special Phenianul, pentru că ea simulează debarcarea unor importante forţe americane pe Peninsula Coreeană în caz de conflict.

La 8 martie, un bombardier american B-52, capabil să transporte un focos nuclear, a survolat Coreea de Sud în cadrul acestui exerciţiu. Phenianul a promis atunci o „ripostă militară viguroasă”, în cazul unui nou survol. Washingtonul, care nu vrea să se conformeze, a făcut cunoscut că de atunci au efectuat survoluri şi alte bombardiere B-52, dar mai important, au fost lansate bombardiere B-2, care nu pot fi detectate, ceea ce a fost privit ca un avertisment ferm.

În paralel, în măsura în care tensiunea a crescut, mai ales după ameninţările Phenianului de la sfârşitul lunii martie că va ataca Statele Unite ale Americii şi insulele acestora Guam şi Hawaii, Washingtonul a răspuns prin desfăşurarea unui număr simbolic de bombardiere F-22 care nu pot fi detectate, a unei baterii antirachetă în Guam şi a două distrugătoare antirachetă în Pacificul de Vest. Şi de fiecare dată a făcut publice aceste desfăşurări militare.

„Acesta nu este un regim care poate fi influenţat pur şi simplu prin cuvinte dure”, a estimat un oficial american de rang înalt, sub acoperirea anonimatului.

Care sunt capacităţile balistice nord-coreene?

Nordul, care a reuşit să pună un satelit pe orbită la 12 decembrie, nu are în acest stadiu capacitatea de a lansa o rachetă balistică intercontinentală (ICBM).

Cei mai mulţi experţi se îndoiesc de capacitatea sa de a lovi insulele Guam sau Hawaii, dar Coreea de Sud şi Japonia sunt în raza de acţiune.

Potrivit Arms Control Association, Phenianul are capacitatea operaţională de a lansa o rachetă pe o rază de 1.300 km. Dincolo de această distanţă Nordul continuă să facă teste.

Ambele rachete desfăşurate pe coasta sa de est, de tip Musudan, ar avea o rază de acţiune teoretică de 3.000 până la 4.000 de km, dar Phenianul nu le-a testat niciodată.

Ce mijloace militare au Statele Unite în regiune?

Acestea sunt semnificative. În afară de 28.500 de militari americani desfăşuraţi în Coreea de Sud şi 50.000 în Japonia, Washingtonul menţine aproape 6.000 de oameni în Guam, unde se află o bază de bombardiere şi submarine, şi alţi 50.000 în Hawaii.

Peste patruzeci de nave ale Marinei SUA patrulează permanent în Pacific. Singura bază navală din Yokosuka, Japonia, este portul pentru ancorarea portavionului USS George Washington, a două crucişătoare şi şapte distrugătoare.
În plus, portavionului USS John Stennis şi escorta sa se află în prezent în Singapore, revenind dintr-o misiune în Golf.

Suntem în pragul unui război în Peninsula Coreeană?

„Nu suntem în prag de război, cel puţin în acest stadiu”, dă asigurări un înalt oficial american. Nimic pe teren nu sugerează o acţiune militară de amploare din partea Phenianului, potrivit Washingtonului.

Ca majoritatea observatorilor, Siegfried Hecker, profesor la Stanford University, evidenţiază lipsa de conţinut a ameninţărilor nucleare şi pune la îndoială capacităţile nord-coreenilor: „de ce ar lansa ei un atac nuclear când ştiu foarte bine că acest lucru ar avea drept rezultat devastarea ţării lor şi sfârşitul regimului?”.

Dar aceasta nu elimină riscul unei alunecări într-o confruntare limitată din partea unui „tânăr şi neexperimentat” Kim Jong-un.

Citeşte şi MAE: Am primit recomandarea Coreei de Nord de a evacua Ambasada; analizăm opţiunile