CRIZA IMIGRANŢILOR. Italia vrea să închidă cel mai mare centru pentru refugiaţi din Europa

Premierul elen Vasiliki Zanu, care a vizitat duminică insula Lesbos din Marea Egee, una dintre insulele cele mai afectate de criza imigranților, a spus că un centru de refugiați va fi deschis în apropiere de Atena, iar un altul la periferia orașului Salonic, al doilea oraș al Greciei.

Vizita premierului interimar elen a coincis cu o nouă tragedie petrecută duminică în apele Greciei, 28 de oameni murind înecați duminică după naufragiul ambarcațiunii care transporta peste o sută de imigranți. Vasul s-a scufundat în largul insulei Farmakonis, situată la 15 kilometri de coastele Turciei. Printre victime figurează și un copil. Potrivit gărzii de coastă, 68 de persoane au fost salvate, iar 29 au reușit să înoate la mal.

Revenind la situația din Italia, ministrul reformelor Maria Elena Boschi a anunțat în această săptămână că, după o serie de descinderi la centrul din Mineo, „s-a cerut autorităților să grăbească procedurile de închidere a acestui centru”. O anchetă a scos la iveală faptul că managementul centrului de primire a fost infiltrat de Mafia, care exploata și abuza refugiații aflați în centru.

CRIZA IMIGRANŢILOR, bilanţ cutremurător. Peste 430.000 de imigranţi au traversat Mediterana din ianuarie

În decembrie 2014, poliția italiană a arestat mai multe persoane. Printre ele se afla Luca Odevaine, responsabil cu coordonarea primirii de refugiați, suspectat că fura din fondurile destinate gestionării centrului. Alte cinci persoane care se ocupau de buna funcționare a centrului sunt anchetate de procuratură, între ele și primărița din Mineo, Anna Aloisi.

Complexul din Mineo, o localitate de numai 5.200 de locuitori în provincia siciliană Catania, este format din 400 de edificii de mici dimensiuni în care sunt găzduiți solicitanții de azil. Până în 2010, complexul, cunoscut drept „Reședința portocalilor”, aparținea Marinei americane, însă în prezent în acest loc trăiesc, dorm și așteaptă 3.219 persoane, potrivit datelor publicate într-un raport al Medicilor pentru Drepturile Omului (MEDU). Cu toate acestea, potrivit Ministerului de Interne italian, capacitatea de primire este de 2.000 de persoane, care așteaptă între un an și 18 luni pentru ca statul să decidă dacă le recunoaște sau nu dreptul de azil în această țară.

Potrivit coordonatorului organizației MEDU, Alberto Barbieri, o structură care adăpostește atâția oameni pentru o perioadă atât de lungă de timp, într-o zonă atât de izolată „cu greu poate fi controlată”. „Creându-se un spațiu izolat de restul lumii, se poate produce fenomenul de ‘ghettoizare'”, spune el.

„Nu aduci în același loc 3.000 sau 4.000 de oameni fără perspective și fără relații cu teritoriul. Să-i adăpostești, de acord, dar protejând populația și demnitatea acelor imigranți care nu sunt violenți și care nu vor să fie confundați cu criminalii”, avertizează și președintele regiunii Sicilia, Rosario Crocetta.

MEDU, organizație independentă care lucrează în interiorul acestui centru, a atras atenția în raportul său pe 2015 că majoritatea imigranților „au fugit din țările lor de origine din cauza persecuțiilor politice, religioase, sexuale, a dictaturilor, războaielor civile și situațiilor violente în rândul comunităților sau grupurilor familiale”. Și, în timpul acestui exod, mulți dintre ei au fost victime ale torturilor și abuzurilor, care le-au provocat traume psihologice care trebuie tratate, se mai scrie în raport.

Acestor condiții tragice și lipsa perspectivelor reale într-un viitor mai bun li se adaugă izolarea în care trăiesc imigranții. Pentru că, deși „oaspeții” acestui centru sunt liberi să iasă oricând din complex, adevărul este că nu prea au încotro să se ducă.