„Licu, apărătorul legilor, a furat cuvânt cu cuvânt și bucăți din două legi. În urmă cu câțiva ani, HotNews dezvăluia că actualul procuror general a copiat masiv și în teza de doctorat susținută în 2011, la Academia Națională de Informații ”Mihai Viteazul”, precum și într-un proiect de management”, scrie crji.

”Criminogeneza corupției” face parte din volumul „Neliniștile Insecurității” (pag. 187-196), carte coordonată de profesorul universitar Cristian Troncotă, la acea vreme angajat la Academia Națională de Informații.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Adrian Sârbu şi Miron ...

Clotilde Armand, trimisă în judecată în ziua în care şi-a ...

Ce ar fi plagiat Bogdan Licu, potrivit linx.crji.org:

    În prima pagină a articolului, Licu preia fragmente din două acte legislative – Hotărârea numărul 836 din 18 decembrie 2001 privind adoptarea de către Parlament a Strategiei de Securitate Națională a României și Hotărârea 1065 din 25 octombrie 2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei.
    Un fragment consistent a copiat actualul procuror general, din nou fără a menționa sursa, dintr-un articol publicat de Alexandru Boroi și Norel Neagu, în numărul 4 din 2003 al Revistei ”Dreptul”. De la cei doi, demonstrând cinism academic, Licu a înlăturat trei note de subsol. Astfel, a lăsat impresia că ideile îi aparțin în totalitate. În acest caz, s-ar putea spune că Licu a călcat pe bec de două ori, plagiind atât de la Boroi și Neagu, cât și de la ”exclușii” din notele de subsol.
    Din volumul ”Sociologia crimei și criminalității”, scris de Sorin Rădulescu și Dan Banciu și publicat în 1996, la Casa de editură și presă Șansa SRL, Licu a procedat la fel ca mai sus: preluat și nemenționat. A mai tăiat, a reformulat, ici-colo, dar proximitatea fragmentelor copiate integral trădează, fără tăgadă, faptul că sursa este aceeași.
    Tot la capitolul ”sursă legislativă”, de asemenea fără a fi citată, este un fragment dintr-o ”Expunere de motive” la o Lege din 2002, expunere semnată de premierul din acea vreme, Adrian Năstase.

Contactată de linx.crji.org, ziarista Emilia Șercan consideră că este vorba de „un plagiat foarte clar”.

    „În cazul acestui studiu semnat de domnul Bogdan Licu avem de-a face cu un plagiat foarte clar de tip «copy-paste», dar și cu câteva situații de plagiat prin parafrazare.
    Din punctul meu de vedere în cazul lui Bogdan Licu, dar și al tuturor oamenilor din sistemul de justiție – procurori sau judecători care au plagiat -, putem să vorbim despre circumstanțe agravante, pentru că ei sunt oameni care aplică legea, iar România are o lege care protejează dreptul de proprietate intelectuală încă din 1996”, a afirmat Emilia Șercan.

Citește mai multe aici.