CTP: Acordul de pace Băsescu – Ponta, un document de literatură a absurdului. Vezi cu ce îl aseamănă

Cristian Tudor Popescu a calificat drept „un document de literatura absurdului” acordul semnat de Ponta şi Băsescu cu privire la felul în care se va desfăşura de acum înainte relaţia dintre premier şi preşedinte.

„Dacă ar fi apărut într-o proză umoristică, satirică, ar fi fost un pasaj foarte reuşit. Dacă vă mai amintiţi decretul lui Ceauşescu în legătură cu adresarea, care interzicea folosirea formulelor doamnă/domnule, care trebuiau înlocuite cu tovarăş/tovarăşă… Cam asta e acest decret. (…) Pentru mine e un document de literatura absurdului. (…) E o hârtie de înălţat zmeul, un „non-paper”, care va fi încălcată mâine sau ieri. Nu înţeleg de ce a fost nevoie să se fabrice această hârtie„, a punctat Cristian Tudor Popescu.

Analistul a apreciat că alarmant ar fi dacă acest document a fost redactat la solicitarea oficialilor europeni de la Bruxelles: „Eu nu înţeleg de ce a participat la redactarea acestui document domnul Ponta, la ce i-a folosit lui Traian Băsescu acest document şi ce au făcut cu el cei de la Bruxelles. De ce trebuie să menţionezi într-un document că vei respecta Constituţia şi voinţa populară? E ca o declaraţie că nu vei trece pe roşu. Cum să pui într-un document că vei respecta ceva ce trebuie să respecţi oricum? (…) Ce mă uimeşte este atitudinea Bruxelles-ului şi aş vrea să ştiu dacă cineva a dorit un astfel de document şi dacă cineva chiar l-a luat în considerare. Pentru că atunci chiar am o problemă cu atitudinea Bruxelles-ului, care ar fi o atitudine de secretar de partid care cheamă doi tovarăşi să-şi dea mâna. Ar fi aberant„.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Alte articole

Cum îşi cresc Valentina și Cristi Borcea cei trei copii. Au milioane de euro, dar nu fac excese: „Îi duc și cu mijloace de transport în comun”

Rareş Bogdan, mesaj virulent înainte de negocierile de la Cotroceni: „Mă întreb dacă este prostie, ignoranță sau sunt interese ascunse? Să nu privești România ca pe un lighean cu două rățuște isterice care trag la vâsle”