Dragoș Bucur a mărturisit că viața la țară le-a adus bucurii simple și apropierea de ritmul natural al lucrurilor, însă recunoaște că nu toți vecinii îi privesc cu ochi buni.
„Oamenii din sat au fost minunați. Ne-au ajutat cu sfaturi, cu unelte, cu mâncare, cu tot ce am avut nevoie la început. Chiar am simțit solidaritatea de comunitate, ceea ce nu prea mai găsești la oraș.
Ca peste tot, părerile sunt împărțite. Sunt și câțiva localnici care nu ne iubesc, nu știu exact de ce. Poate e vorba de prejudecăți — unii cred că venim să schimbăm satul, dar noi doar vrem să învățăm și să trăim frumos aici”, a spus Dragoș Bucur.
Chiar și cu micile tensiuni din comunitate, cei doi spun că nu ar da înapoi. Viața la sat i-a învățat răbdarea, apropierea de natură și recunoștința pentru lucrurile mărunte.
„Primul lucru ține de viteză. Sunt oameni care vin cu motociclete și ATV-uri și trec prin sat cu o viteză foarte mare. E periculos, mai ales că sunt mulți copii care se joacă afară. Am intervenit de câteva ori și am rugat să fie mai atenți.
Cel de-al doilea motiv este legat de muzica dată tare, ore în șir. Înțeleg distracția, dar când e zilnic, devine greu de suportat. Ne bucurăm de apusuri, de aer curat, de liniște. Copiii învață ce înseamnă munca adevărată și respectul pentru natură. Chiar dacă nu e totul perfect, am găsit un echilibru pe care orașul nu ni-l mai oferea”, a mai spus Dragoș Bucur.