O caracteristică excepțională a statuetei de la Piatra Neamț este oferită de conservarea intactă a acesteia, mai ales că marea majoritate a statuetelor paleolitice din piatră descoperite până în prezent au fost găsite în stare mai mult sau mai puțin fragmentară, scrie ziarpiatraneamt.ro. Realizată din gresie, statueta măsoară circa 10 cm și păstrează urme diverse de prelucrare.

Întrucât informațiile despre descoperirea de la Piatra-Neamț sunt destul de puține, am avut onoarea să discutăm direct cu cel care și-a dedicat o mare parte din activitate în șantierele arheologice de la Piatra-Neamț.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Jador și Oana Ciocan se pregătesc să aducă pe lume un Jadoraș ...

Alimentul pe care Nadia Comăneci îl mănâncă în fiecare ...

Citeşte şi Vas de bronz din perioada greco-romană, recuperat de poliţişti după ce fusese aruncat la gunoi

Profesorul universitar dr. Marin Cârciumaru face săpături la Piatra-Neamț de peste 20 de ani într-o așezare cunoscută sub numele de Poiana Cireșului.

În decursul timpului, împreună cu echipa domniei sale a găsit aici mai multe obiecte de importanță națională, mai multe pandantive din dinți de animale, din piatră, un fluier din falangă de ren, toate găsite într-un strat din paleolitic datat de acum 20.000 de ani. Acest strat este cunoscut sub numele de Gravetian I. Tot aici, au fost descoperite foarte multe cochilii de melci perforați, iar acum câțiva ani a fost descoperită o specie care a fost adusă de la Marea Mediterană.

Interpretările sunt extrem de interesante, spune profesorul Cârciumaru, deoarece pentru prima dată se dovedea existența unor relații de schimb extrem de bine organizate pe o distanță de circa 900 km între Piatra-Neamț și cel mai apropiat punct al Mării Mediterane (Marea Egee). Studiile mai încearcă să vadă dacă a existat o mișcare masivă de populație care ar fi dat începutul Gravetianului în zona Europei Centrale și acest lucru ar schimba radical viziunea asupra acestei culturi.

La Poiana Cireșului a mai fost descoperit un picior de statuetă într-un strat de Gravetian II care are în jur de 23.000 de ani. Cu mai mulți ani în urmă a mai fost descoperită o statuetă schematică într-un alt stil care, într-un fel, ea, și piciorul de statuetă, anunțau existența și altor tipuri de statuete la Poiana Cireșului, statuete de tip Venus.

„Li s-a dat denumirea aceasta când acum 100 de ani, la Willendorf Austria, a fost descoperită o astfel de statuetă care a rămas celebră și este un simbol național – Venus de Willendorf.”, precizează profesorul Cârciumaru, care subliniază că statueta de la Piatra-Neamț „seamănă” cu Venus de Willendorf, însă nu se oprește aici.

Statueta recent descoperită de echipa profesorului Cârciumaru nu a fost găsită la situl de la Poiana Cireșului

„Povestea începe în urmă cu 2 ani, când doi entuziaști locuitori din Piatra-Neamț, Alexandru Niță și Daniel Popa, au găsit primele piese litice, niște așchii, într-o ravenă în apropiere de Piatra-Neamț și ni le-au prezentat. Am mers la locul respectiv și am ajuns la concluzia că poate să fie o așezare paleolitică în acest loc. Anul acesta am cerut aprobarea Comisiei Naționale de Arheologie pentru a efectua săpături în acel punct și am și făcut-o în luna iunie, când a fost descoperită statueta tip Venus care se numește de acum încolo Venus de la Piatra-Neamț.”, precizează arheologul.

Este important de reținut că această statuetă a fost descoperită prin săpături arheologice sistematice pentru că majoritatea statuetelor de acest tip, descoperite de foarte multă vreme, au fost descoperite întâmplător (ex: în terenul arat), nu prin săpături făcute de arheologi. Importanța acestei statuete constă în primul rând prin faptul că a fost descoperită pe șantierul arheologic.

Săpăturile au fost făcute cu participarea lui Daniel Popa și a tânărului Andrei Alexandru Smeu din Piatra-Neamț. Ambii au participat la săpăturile din luna iunie, iar Andrei Smeu a continuat să fie în colectivul de cercetare și în luna august.

Domnul Popa este inginer silvic, cunoaște foarte bine pădurea și a fost extrem de util echipei de cercetători.

Andrei este elev în clasa a XII-a la profil real, la Colegiul Național Petru Rareș. Pasiunea pentru Poiana Cireșului a deprins-o încă din clasa a V-a de la orele de istorie și, ulterior, în interesul său pentru depozitele de chilhlimbar l-a găsit pe domnul profesor Marin Cârciumaru. În scurt timp s-a creat o legătură între cei doi, iar profesorul l-a invitat la Poiana Cireșului unde s-au mai descoperit în vecinătate și alte situri.

„Povestea este una foarte interesantă. În acea perioadă, în 21 iunie, au fost niște furtuni care au generat ploi foarte puternice care puteau să afecteze depozitul arheologic. Pe Valea Doamnei s-au rupt niște poduri și am mers împreună cu domnul Daniel Popa să vedem în ce stadiu este săpătura în urma ploilor din noaptea respectivă. Ajungând acolo am constatat existența unui obiect care avea forma unei statuete. Statueta a rămas nederanjată în săpătură până la sosirea echipei de arheologi care au continuat săpăturile arheologice în vederea degajării statuetei respective.”

Chiar dacă Andrei studiază la un profil real, pasiunea pentru istorie și îndrumarea profesorului Cârciumaru l-au orientat spre Facultatea de Geologie. După ce va termina liceul își va continua pasiunea și își dorește să sprijine domeniul atât de vast și multidisciplinar al arheologiei cu tot ce va putea.

„Andrei este un tânăr care va deveni în mod sigur un arheolog de nădejde al paleoliticului din România, dacă nu îl va părăsi această pasiune ardentă în momentul de față.”, precizează profesorul Cârciumaru.

De ce nu a fost făcută publică mai devreme descoperirea?

„Evident că după descoperirea ei în 21 iunie 2019 a fost nevoie să apelăm la mai multe metode de investigare. Arheologia este un domeniu interdisciplinar, iar cel mai important lucru este descoperirea vârstei exacte. Astfel, în cadrul unui proiect de cercetare pe care eu l-am câștigat la Ministerul Cercetării pe o perioadă de 2 ani și jumătate, am putut să ne permitem să transmitem mai multe probe de cărbune și os din stratul în care a fost găsită statueta pentru a fi datate cu Carbon 14 la cel mai mare laborator din lume Beta Analytic din SUA. Analizele sunt foarte costisitoare și nu am fi putut să ne permitem acest lucru dacă nu aveam această finanțare. Vârsta pe care a dat-o a fost de 17.000 de ani (17.200). Interesant este că o probă de control ne-a fost oferită de laboratorul de datări Carbon 14 de la Institutul de Fizică Nucleară de la Măgurele care a dat o vârstă ce se diferențiază față de cea din America cu aproximativ 30-40 de ani. O diferență insignifiantă și asta înseamnă că laboratorul României merită toate laudele și poate concurca cu cel mai mare laborator din lume.”, spune Marin Cârciumaru.

Cercetările ne spun că statueta a fost descoperită în preajma unei vetre, lucru care a permis recoltarea de cărbune pentru datare. Oasele au fost găsite în strat și este vorba de oase de cal și ren. În urma săpăturilor din august la care a participat îndeosebi Andrei Smeu din zona Piatra-Neamț, a fost lărgită suprafața și, în partea opusă față de unde era localizată statueta, a fost găsit un craniu de cal care părea depus în jurul vetrei și o coastă.

„Se întregea foarte mult imaginea și contextul în care a fost descoperită statueta. Din acest motiv am zăbovit cu anunțul descoperirii tocmai pentru ca acum să putem oferi o serie de informații extrem de interesante. În arheologie intervin si paleoantropologii și am reușit să identificăm un os uman care a suferit procese de ardere, iar acest lucru înseamnă că ne putem gândi că ne aflăm în fața unui ritual. Statueta a fost probabil depusă în cadrul unui ritual în jurul unei vetre. Vatra era locul de concentrare al comunităților de vânători, un factor de socializare. O astfel de descoperire nu trebuie neaparat trâmbițată, ci trebuie adunate cât mai multe date pentru a oferi un context. Colega mea dr. Elena Nițu ne-a spus de la început că ne aflăm într-o zonă Epigravetiană, deci cu o vârstă mai tânără de 20.000 de ani, ceea ce s-a și confirmat.”

Semnificația statuetei este imensă

O astfel de descoperire a unei statuete de piatră întreagă se întâmplă cam o dată la 100 de ani. În 1908 a fost descoperită Venus de Willendorf, iar acum, în 2019, la peste 100 de ani, Venus de Piatra-Neamț. Cercetătorii o numesc descoperirea arheologică a anului.