Cum ajung banii publici la Realitatea Plus. Maricel Păcuraru și Cristian Rizea, contracte de 110.000 de euro pe lună cu PSD și AUR

O analiză recentă realizată de Expert Forum (EFOR), care examinează contractele încheiate în 2026, arată că firme din zona Realitatea Plus beneficiază de contracte în valoare totală de 110.000 de euro pe lună cu PSD și AUR.

Cum ajung banii publici la Realitatea Plus

Banii ajung prin intermediul DBV Media House SRL, compania care produce și difuzează materiale pentru Realitatea.net. Potrivit datelor analizate de EFOR, firma are un contract-cadru de 50.000 de euro pe lună cu PSD și unul de 60.000 de euro lunar cu AUR.

În total, cele două partide direcționează astfel 110.000 de euro în fiecare lună către DBV Media House, deținută de PHG Media Invest SRL, firmă administrată de soția lui Maricel Păcuraru, notează EVZ.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Situația este cu atât mai controversată cu cât trustul Realitatea a fost în repetate rânduri sancționat de Consiliul Național al Audiovizualului pentru încălcări ale legislației audiovizuale.

Alte articole

Noile minciuni marca Rizea TV, demolate! Care este, de fapt, adevărul despre firmele din Franța ale fostului deputat

Cum a început șantajul media al lui Maricel Păcuraru, făcut prin Cristian Rizea. Filmat când lua șpaga!

Citește și : Cum a început șantajul media al lui Maricel Păcuraru, făcut prin Cristian Rizea. Filmat când lua șpaga!

În cazul PSD, cronologia contractului ridică și mai mult semne de întrebare, în condițiile în care, înainte de februarie 2026, când a fost activat contractul de 50.000 de euro pe lună, social-democrații și liderii partidului fuseseră ținta unor atacuri repetate și agresive difuzate de Realitatea Plus.

O parte importantă a atacurilor a fost asociată și cu materialele publicate de Cristian Rizea, partener al lui Maricel Păcuraru.

Ulterior încheierii contractului, tonul editorial al Realitatea Plus la adresa PSD s-a modificat, iar atacurile care îi vizau pe social-democrați au scăzut drastic.

Succesiunea acestor evenimente alimentează întrebările privind impactul pe care contractele plătite din subvențiile publice ale partidelor le au asupra politicii editoriale a Realitatea Plus.

Maricel Păcuraru și Cristian Rizea au devenit personaje centrale în acest mecanism mediatic. Cristian Rizea, fost deputat condamnat definitiv pentru corupție, a plecat în Republica Moldova și a început să publice materiale și acuzații la adresa unor foști colegi politicieni.

Maricel Păcuraru, condamnat în trecut în dosarul Poșta Română, i-a pus la dispoziție platforma oferită de Realitatea Plus.

Materialele și acuzațiile lansate de Cristian Rizea au ajuns astfel să fie preluate și promovate în spațiul media al trustului, devenind parte dintr-o strategie de presiune asupra politicienilor.

Gurile rele spun că acesta ar fi numai un „model de business” prin care partidele sunt presate să încheie contracte bănoase pentru a scăpa de acuzații.

AUR și-a cumpărat liniștea de la Maricel

Nu este primul episod controversat privind banii partidelor încasați de Realitatea Plus.

Un caz emblematic este cel al contractului de 500.000 de euro pe care AUR l-a plătit către trustul Realitatea Plus din subvenția care a fost acordată formațiunii de la bugetul de stat pentru comunicare și promovare electorală, pentru ca liderul formațiunii să apară într-o emisiune.

Controversa a fost amplificată de faptul că George Simion, liderul AUR la acel moment, nu a apărut în emisiunea pentru care partidul ar fi plătit suma.

Citește și : Cristian Rizea se lăuda din 2022 că este partener cu Maricel Păcuraru. ”Vedeți ecusonul meu? Sigla e aceeași ca la Realitatea Plus”. De ce tac autoritățile

Acest lucru a alimentat iarăși speculațiile din spațiul public, unii oameni bănuind că banii nu au reprezentat contravaloarea unui serviciu media real, ci o „taxă de protecție” achitată de partid pentru a cumpăra liniștea electorală și, de ce nu, chiar susținerea.

Datele privind contractele actuale readuc în atenție aceeași problemă. Partidele folosesc bani proveniți din subvenții publice pentru a cumpăra servicii de comunicare de la trusturi media care, în același timp, pot exercita o presiune editorială semnificativă asupra clasei politice.