Cum îi controlează Fiscul pe cei cu afaceri online

Creşterile de la an la an ale afacerilor din zona comerţului electronic nu pot fi neglijate de Fisc, care trebuie să se adapteze modificărilor pieţei, scrie capital.ro. Reorientarea clienţilor către magazinele online şi serviciile electronice impune o nouă abordare şi din partea autorităţilor fiscale, mai ales când, pentru acest an, de exemplu, estimările arată că piaţa de profil va atinge un miliard de euro.

Citeşte şi Stai într-un bloc sau casă mai vechi de 50 de ani? Vei plăti un impozit mai mare. Vezi cu cât

Acolo unde sunt bani mulţi, care implicit pot aduce încasări pe măsură la buget, apare inevitabil Fiscul.

În strategia pentru 2013-2017, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală arată că unul dintre obiective este „implementarea şi dezvoltarea controlului comerţului electronic”.

Alte articole

Pe cine a numit Bolojan să colecteze taxele și impozitele românilor. A lucrat cu Ciolacu înainte!

e-Factura, obligatorie pentru ONG-uri, partide politice și culte religioase de la 1 iulie 2025. ANAF amenință cu sancțiuni serioase

Capital a cerut mai multe informaţii, dorind să afle care sunt criteriile şi metodele pe care le folosesc inspectorii şi în ce măsură înţeleg aceştia particularitatea noului business.

Citeşte şi Cât costă să deschizi o firmă în România

Metode de control

„Controalele efectuate de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală cu privire la comerţul electronic au în vedere identificarea operaţiunilor generatoare de obligaţii fiscale derulate de părţile implicate în aceste tranzacţii, ţinând cont de specificul acestui domeniu. În cadrul evaluării de specialitate, se face o abordare distinctă între activităţile de piaţă electronică şi comerţ electronic, respectiv verificarea furnizorilor serviciilor informatice şi verificarea părţilor implicate în operaţiuni de piaţă electronică. Astfel, în domeniul pieţei electronice, controlul specific are în vedere, printre altele, identificarea deţinătorilor de site-uri de comerţ electronic şi corelarea nivelului de trafic de date cu raportările privind rezultatele financiare depuse de administratorii site-urilor la organele fiscale. În cazul verificării comerţului electronic, sunt utilizate informaţii cu privire la statutul juridic şi fiscal al vânzătorilor şi al mărfurilor comercializate. După caz, se solicită colaborarea cu specialiştii din ANCOM”, explică reprezentanţii ANAF.

Aşa cum rezultă din precizările Fiscului, principala metodă este corelarea nivelului de trafic de date cu raportările privind rezultatele financiare. Iar rezultatele financiare nu sunt deloc neglijabile. Datele Registrului Comerţului arată că, anul trecut, cea mai mare cifră de afaceri obţinută în domeniul comerţului prin internet, cod CAEN 4791, de către Fashion Days, a fost de aproape 215 milioane lei. Comparativ, firme cu vechime şi notorietate în comerţul tradiţional de îmbrăcăminte şi încălţăminte, precum C&A, Kenvelo sau Deichmann, au avut cifre de afaceri mai mici în 2013. În acelaşi timp, cel mai mare retailer din România, H&M a înregistrat afaceri de 381,5 milioane lei.

Explicaţia este dată de schimbarea comportamentului clienţilor. În câţiva ani, numărul de cumpărători online s-a dublat, iar cifrele de afaceri în domeniu au avut creşteri de 40% anual. Dacă anul trecut, piaţa de profil era estimată la 750 milioane de euro, acum evaluările arată un miliard de euro. În aceste prognoze sunt incluse atât comerţul, cât şi serviciile online.

Dacă din punct de vedere al legislaţiei fiscale, însemnând obligaţii de plată, înregistrare sau declarare, nu există aproape nicio diferenţă între cele două tipuri de business, cum este şi firesc, situaţia se schimbă atunci când vine vorba de verificarea companiilor, şi a tranzacţiilor. Deosebirile sunt cauzate de specificul online-ului. În timp ce Fiscul are competenţe doar până la graniţele ţării, business-ul online nu ţine cont de aceste limitări. Prin urmare, tranzacţiile pot avea loc atât cu clienţi români, cât şi străini, iar firmele de profil pot fi sau nu înregistrate în România. Din acest punct, situaţia nu mai este atât de simplă pentru Fisc.

„Regulile după care se desfăşoară inspecţia fiscală sunt aceleaşi, neexistând diferenţe între o inspecţie fiscală desfăşurată la o societate comercială clasică şi una care desfăşoară comerţ electronic. Putem avea comerţ online între o societate comercială română, pe de o parte, şi clienţi români sau străini, pe de altă parte, şi comerţ între societăţi comerciale străine, pe de o parte, şi clienţi români, pe de altă parte. Dacă comerţul dintre societatea română şi clienţii români nu ar trebui să ridice aspecte deosebite, comerţul cu element de extraneitate poate genera implicaţii fiscale pe mai multe jurisdicţii, cu un grad de complexitate ridicat. Dificultăţile pentru autoritatea fiscală pot apărea şi în legătură cu alte aspecte, precum monitorizarea tranzacţiilor, posibilitatea de a identifica societăţile străine care fac comerţ online în România şi măsura în care acestea îşi îndeplinesc obligaţiile fiscale”, explică Emanuel Băncilă, director executiv E&Y.

Fiscul nu este, însă, prea familiarizat cu procedurile care implică autorităţile din alte state şi, din acest motiv, scad riscurile pentru comercianţi.

„Metodele de control fiscal pe care inspectorii ANAF le pot folosi asupra firmelor din mediul online înregistrate în România sunt cele obișnuite, utilizate și în cazul oricăror altor firme de comerț sau de prestări servicii. Dacă ne gândim însă la comercianții online de produse sau prestatorii de servicii electronice, care nu sunt neînregistrați în România, se pot distinge două categorii. În primul rând, este vorba de prestatorii de servicii electronice stabiliți în afara UE, fără nicio prezență în Uniune, care oferă conținut digital consumatorilor persoane fizice din România. Aceștia ar trebui să colecteze TVA pentru serviciile prestate românilor, mai degrabă ca gest voluntar, pentru că ANAF nu are la dispoziție, din câte știm, pârghii facile pentru depistarea acestora și impunerea colectării”, spune Izabela Bădărău, Tax Senior Consultant TZA Tax.

Specialiştii arată că pentru comercianţii români care au clienţi români, controalele nu ar trebui să ridice probleme mari şi să aibă loc după aceleaşi reguli ca pentru comercianţii clasici.