Cum își făceau cumpărăturile boierii olteni, în urmă cu 300 de ani. Trimiteau scrisori și le venea pachetul acasă

În urmă cu 300 de ani, nu existau magazine specializate pentru bijuterii, condimente sau alte lucruri care, astăzi, sunt aproape la fiecare colț.

Citește și Oltenii, fruntaşi pe ţară la consumul de alcool. Au reuşit să îi întreacă pe moldoveni

Pe atunci, cumpărăturile erau solicitate prin scrisori, iar marfa venea acasă, după ce era cumpărată din vest sau orient și era procurată de la alți negustori din țară.

Așa se procura ce era folositor în casele celor mai înstăriți, în urmă cu mai bine de 300 de ani în urmă.

O carte numită ”Lux, modă și alte bagatele politicești”, apărută la Editura Humanitas în 2021, atinge acest subiect conform realității de atunci.

Boierii olteni nu aveau de unde să își procure mâncarea și produsele cu care gospodinele puteau întreține o casă, astfel că, apelau la negustorii sași ori greci care trăiau în Sibiu, a spus cercetătoarea Mária Pakucs-Willcocks.

„Boierii din provincie nu ajungeau întotdeauna la marile prăvălii din oraşe. Obţinerea mărfurilor dorite se făcea prin comenzi trimise cu corespondenţa negustorilor renumiţi (sau cunoscuţi) şi caselor comerciale. Una dintre casele comerciale vestite a fost cea ţinută de Constantin Hagi Pop la Sibiu.

Boierii olteni îi scriau cu precădere, pentru orice aveau nevoie: de la praf de puşcă la seminţe de flori, de la fructe exotice la stofe grele, de la căţeluşi şi ogari la peruci, pantofi, doftorii, sticle cu vin, farfurii, confeturi, trăsuri, cai, ceai, cafea, tutun, rozmarin, uleiuri şi multe altele. Unul dintre clienţii casei este şi slugerul Hamza Jianu, care alcătuiește următoarea listă:

Târguielile ce am poftit pe nepotul Costandin să-mi ia, avgust 29, 1775: 2 solniţe să să facă de argint 1 inel bun, 1 inel lui Costache de granat, un inel lui Grigoraşco asemenea, 1 masă de ceale bune, de 12 oameni, 12 şărvete, 1 toc tipsii, 1 toc talere 15 coturi postav. Săbii. Hamza Jianu”, se precizează în carte.

Hamza Jianu, boierul cu dare de mână care voia să-și facă cumpărăturile prin curier, locuia la Caracal, unde strânsese ceva avere.

Inelele de granat le cumpăra pentru nepoţii lui, Costache şi Grigoraşcu, iar celelalte erau lucruri de-ale casei, comandate în numele soţiei.

Listele de acest fel, trimise la Sibiu sau la Bucureşti, la Iaşi sau la Craiova, sunt nenumărate și oferă indicii relevante privitoare la consum, dar şi la gusturile oamenilor.

„Odată cu mărfurile respective circulă şi informaţii cu privire la calităţile lor, la modul de folosire sau la obiceiurile la modă în alte părţi ale regiunii. Multe din aceste liste – o parte publicate de Nicolae Iorga – evidenţiază preferinţa boierimii din Oltenia pentru lumea vieneză.

Negustorul Hagi Pop răspunde acestor dorinţe trimiţându-le produse și mărfuri apreciate.

Boierii se conving astfel că la Viena se stabilesc ultimele tendinţe în modă; vor sublinia deseori în scrisorile lor ca mărfurile cerute „să fie după moda de la Beci“. Graţie acestor liste, aflăm, de pildă, că rozmarinul era încă necunoscut la 1780. Dumitrana Ştirbei cere „rozmalinul de care se face prin grădină“ ca să fie „pentru bucate. Hagi Pop îi trimite însă stafide negre, aşa că boieroaica își reia cererea.

Astfel de încurcături sunt destul de frecvente, mai ales că descrierea mărfurilor se face de multe ori în funcţie de criterii personale, având în minte un model văzut undeva, pornind de la poveştile altora sau de la articolele gazetelor străine.

Un alt tip de liste este reprezentat de inventarele de tot felul, făcute în diferite împrejurări sau cu diverse scopuri. Inventarele de avere se alcătuiau, de regulă, după decesul proprietarului”, scrie autoarea, potrivit TurnulSfatului.ro.

Documentele de acest fel sunt specifice cu deosebire păturii mai înstărite a societăţii.

Primul calendar al Sibiului, realizat în 1790

În 1790, tipograful și editorul Martin von Hochmeister din Sibiu a realizat și a tipărit primul calendar al Sibiului cu informaţii utile pentru locuitorii orașului și pentru vizitatori.

Calendarul cuprindea scurte precizări referitoare la istoria Transilvaniei, date despre genealogia Casei de Austria, note de politică și economie, ca de exemplu, cursul de schimb și mersul poștei, menţiuni legate de topografia Sibiului, nomenclatorul străzilor, numele meșterilor și adresele atelierelor.

Citește și Cu cât se vinde un kilogram de curmale. Afacerea începută de oltenii din Dăbuleni e mai ceva decât cea cu pepeni

Alături de acestea, exista și o rubrică privitoare la comercianţi, spune autoarea.

Calendarul lui Hochmeister notează 12 prăvălii din Piaţa Mare și din Piaţa Mică, iar printre proprietari amintește și câţiva negustori din Balcani.

Ei făceau parte din Compania Negustorilor Greci, asociaţie recunoscută oficial, care, în schimbul plăţii unei taxe, primea dreptul de a face comerţ cu ridicata în orașul Sibiu.