Cum se ceartă femeile cu bărbaţii: "DIVORŢEZ!"

– Ce ai, draga mea? Iubito, ce ai? Iubitoooo!

– Nu mai ţipa aşa!

– Nu ţip. Tu ţipi.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

– Ţip pe dracu eu! Ce vrei?

Alte articole

DIGI SPORT LIVE ONLINE Sorana Cîrstea – Coco Gauff, în semifinala de la Roma. Românca este la o victorie de accesul în Top 20

Grindina a făcut prăpăd, imagini apocaliptice după o furtună GALERIE FOTO

– Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?

– Nu am nimic.

– De 4 ore taci.

– De 4 ore şi 10 minute.

– Ce faci, mă îngâni?

– Nu te îngân.

– Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?

– Nu repe… Bine, repet, scuze. Acuma, îmi spui ce ai?

– Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace!

– Bine, dar…

– Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!

După încă cinci minute de tăcere:

– Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?

– Poftim? De ce îmi bat joc de tine?

– Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.

– Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?

– Şi tu atâta ai aşteptat, nu? După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă!

– Dar ce-am făcut?

– Ce-ai făcut?

– Da.

– Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?

– Da.

– Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…

– OK, zi ce n-am făcut.

– Te faci că nu ştii, da?

– Nu, chiar nu ştiu, jur.

Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:

– Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.

– Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?

– Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?

– Aşa am zis?

– Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…

Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.

– Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.

– Iubito, dar ai înţeles greşit.

– Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.

– Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.

– Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…

– Doamne fereşte! Chiar nu fac.

– Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?

– Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.

– Adică, nici măcar nu eşti sigur.

Noi hohote de plâns…

– Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?

– Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?

– Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?

– Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele? Taci, vezi? Te-ai blocat.

– Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.

– Acum mă faci şi tâmpită, nu?

– Nu.

– Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?

– Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.

– Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.

– POFTIIIM? De unde-ai scos-o?

– Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?

– Ce ţi-am zis?

– „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?”.

– Aşa, şi?

– Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…

– EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!

– A, da, acuma sunt şi nebună?

– Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…

– DIVORŢEZ!

Cum se ceartă femeile cu bărbaţii: „DIVORŢEZ!”