Cum se serveşte îngheţata în Turcia. Ţi se lungesc urechile de poftă, iar vânzătorul se distrează pe seama ta

Nefericitul dornic de o îngheţată a dat la tonetă peste un turc mustăcios cu ilic şi fes, dornic să-şi distreze muşterii, dar nu pe cel pe care tocmai îl serveşte, întrucât acesta va fi victima unei serii năucitoare de trucuri prin care este lăsat să creadă că va primi în orice moment îngheţata visată, trezindu-se în mână doar cu un cornet gol sau văzând îngheţata cum i se roteşte în jurul capului.

Osmanlâul se foloseşte de spatula lungă cât un iatagan pentru a-i plasa îngheţata în buzunar, pentru a o scoate de acolo sau pentru a-l deruta pe inocentul care crede că în Orient clientul e stăpânul comersantului sau că servirea rapidă e o virtute. Dimpotrivă, de la Bosfor încolo se pare că negustorii au un simţ al urgenţei altfel construit, o altă probă fiind şi obiceiul larg răspândit al târguielii îndelungi pe preţul mărfurilor. Nu se ştie dacă amatorul de îngheţată a trebuit să mai şi negocieze preţul îngheţatei obţinute cu atâta caznă.