Teoria a devenit cunoscută după un studiu publicat în 2011 de cercetătorii Judah Cohen și Justin Jones. Aceștia au identificat o legătură între extinderea rapidă a stratului de zăpadă în Eurasia, în luna octombrie, și apariția unor episoade de frig în timpul iernii, în special în SUA și Europa.
Explicația pornește de la răcirea solului, care favorizează consolidarea unei zone de presiune ridicată deasupra Siberiei. Energia atmosferică poate ajunge astfel în stratosferă, la altitudini de aproximativ 30 km, unde poate slăbi vortexul polar.
Acesta este un sistem de vânturi puternice care menține, de regulă, aerul foarte rece în jurul Arcticii. Când vortexul polar slăbește sau se deformează, masele de aer rece pot coborî spre latitudini mai sudice, favorizând episoade de ger și ninsori.
Autorul analizei publicate de Severe Weather Europe a verificat această ipoteză folosind date din perioada 1979-2025 și mai multe seturi de informații privind stratul de zăpadă. Rezultatele arată că teoria a funcționat mai bine în perioada 1997-2010, dar legătura s-a estompat ulterior. Din cele 47 de ierni analizate, semnalul bazat pe zăpada din octombrie a indicat evoluția corectă în 25 de cazuri și a dat greș în 22. În cele 15 ierni de după publicarea studiului, predicția s-a confirmat doar de șase ori.
Un exemplu relevant este iarna 2009-2010, când extinderea rapidă a zăpezii în Siberia a fost urmată de o perioadă rece în Europa și de ninsori abundente în estul Statelor Unite. În schimb, iarna 2019-2020 a fost neobișnuit de blândă în Europa, deși fusese precedată de un avans rapid al stratului de zăpadă.
Prin urmare, simpla observare a zăpezii din Siberia nu permite stabilirea cu suficientă siguranță a caracterului iernii următoare.
În prima săptămână din octombrie 2026, stratul de zăpadă din Eurasia s-a extins ceva mai lent decât în mod obișnuit. Prognozele analizate de autor indicau însă o accelerare în următoarele două săptămâni, care ar putea plasa extinderea zăpezii printre cele mai rapide din ultimele trei decenii pentru această perioadă a lunii.
Chiar și în acest scenariu, evoluția nu reprezintă o garanție a unei ierni geroase. Potrivit analizei, prognozele sezoniere indică o posibilă slăbire a vortexului polar în a doua parte a iernii, pe fondul influenței puternice a fenomenului El Niño.
Acesta se manifestă prin încălzirea anormală a apelor din Oceanul Pacific ecuatorial și poate influența circulația atmosferică, traseele furtunilor și comportamentul vortexului polar.
Modelele analizate sugerează că, în lunile ianuarie și februarie 2027, aerul rece ar putea ajunge mai ușor în anumite regiuni ale Statelor Unite. În schimb, pentru cea mai mare parte a Europei, tendința estimată este de vreme mai blândă, cu temperaturi mai scăzute favorizate în special în nordul continentului.