Cuştile pentru copii, accesoriile la care apelau părinţii în anii ’20-’30 pentru a-i scoate pe micuţi la aer
Originele acestor cuşti sunt chiar mai vechi. În 1884, în cartea „Îngrijirea și hrănirea copiilor”, Dr. Luther Emmett Holt descrie detaliat modul în care bebelușii trebuie scoşi la aer.
„Aerul curat este necesar pentru reînnoirea și purificarea sângelui, iar acest lucru este la fel de necesar pentru sănătate și creștere precum este consumul de alimente sănătoase”, se arată în carte.
„Aerisirea vine cu beneficii precum: apetit îmbunătățit, digestie mai bună, obraji mai îmbujoraţi, practic, toate semnele unei sănătăţi optime”, scrie autorul.
Specialiştii acelor vremuri erau de părere că, în acest fel, copiii „se vor căli” şi vor căpăta rezistenţă în faţa răcelilor.
Dar în timp ce medici precum Dr. Luther Emmett Holt recomanda ca micuţii să fie scoşi la ferestre în coşuleţe speciale pentru bebeluşi, unii părinți au mers şi mai departe. Eleanor Roosevelt a cumpărat o cușcă din sârmă în care a introdus-o pe fiica ei, Anna, după care a atârnat-o la fereastra apartamentului său din New York.
Cuștile au devenit populare în Londra în anii 1930 printre proprietarii de apartamente, care nu aveau acces la curți. Deşi nu se ştie cu exactitate când au dispărut cuştile pentru bebeluşi, se crede că dispariţia lor ar fi legată de preocuparea tot mai mare pentru siguranța copilului, în a doua jumătate a secolului XX.