Damiano Damiani, regizorul serialului „Caracatiţa/ La piovra”, a murit la vârsta de 90 de ani

Născut pe 23 iulie 1922, în nordul Italiei, Damiano Damiani a fost în acelaşi timp scriitor şi actor şi a debutat în lumea filmului în epoca cinema-ului neorealist.

Operele sale, incluse în categoria „cinematografiei populare”, au denunţat în anii ’70 anumite sisteme mafiote şi centre de putere din Italia, scrie Mediafax.

Printre filmele sale, care marchează o vădită preocupare pentru teme sociale şi civice, se evidenţiază pelicula „Când se arată cucuveaua/ Il Giorno della civetta” din 1967 (după romanul omonim scris de sicilianul Leonardo Sciascia), cu Claudia Cardinale şi Franco Nero în rolurile principale, şi filmul „Mărturisirile unui comisar de poliţie făcute procurorului republicii/ Confessione di un commissario di polizia al procuratore della repubblica” din 1971.

Damiano Damiani a devenit cunoscut mai ales pentru prima parte din serialul „Caracatiţa” din 1984, cu Michele Placido în rolul comisarului Cattani, un serial pe care televiziunea publică italiană RAI l-a vândut în numeroase ţări din lumea întreagă. Cineastul italian a câştigat Ursul de Argint – Menţiune specială la Berlin în 1985 cu filmul „Filiera siciliană/ Pizza Connection”.

Alte articole

Un celebru retailer din România vinde caracatiță cu 4 lei. Oferta care i-a surprins pe clienți

Loredana Groza, rol secundar în pelicula „Cine nu e gata”. Cântăreața a impresionat pe toată lumea: „Am fost total impresionat de nivelul ei de profesionalism”

Anii de glorie ai regizorului italian, un cineast pasionat, curios şi cu un pronunţat gust pentru polemică, au fost anii ’60, atunci când filmele sale plăceau criticilor, publicului şi stângii laice italiene.

Primul dintre aceste filme, „Il rossetto” (1960), a câştigat premiul FIPRESCI la Festivalul de la San Sebastian.

Împreună cu Cesare Zavattini, Damiano Damiani a regizat „Insula lui Arturo/ L’Isola di Arturo” (1962) şi, în anul următor, a adaptat pentru marele ecran, alături de Tonino Guerra, romanul „Plictiseala/ La Noia” de Alberto Moravia.

La sfârşitul anilor ’60, fără a abandona analiza psihologică şi abordarea comportamentală, Damiano Damiani a oferit operelor sale o orientare socio-politică.

S-a aventurat chiar şi în genul „spaghetti western”, realizând „Un glonte pentru general/ El chuncho, quien sabe?”, cu Klaus Kinski. În 1970, a lansat-o pe Ornella Muti cu filmul „Cea mai frumoasă soţie/ La moglie piu bella”.

În urmă cu zece ani, Damiano Damiani a renunţat la cinematografie pentru a se consacra în întregime pasiunii sale secrete, pictura.