Daniel Balaș dă de pământ cu oamenii care nu vor să muncească. Ce a pățit fostul preot când a vrut să ajute o femeie care căuta de muncă: „Dumnezeu m-a luminat să îi găsesc câteva locuri de muncă, dar pe ăla să stea și să ia bani nu l-a inventat”

Daniel Balaș a povestit, recent, pe rețelele sociale cum a încercat să ajute o enoriașă să-și găsească loc de muncă. Femeia îi dăduse un acatist, câțiva bănuți, spunându-i să se roage pentru ea să-și găsească un loc de muncă. Preotul a apelat la câțiva cunoscuți care aveau propriile afaceri și îi puteau da femeii un loc de muncă.

Dar surpriza a venit în momentul în care femeia a refuzat rând pe rând joburile pe care preotul Daniel Balaș i le găsise. Ba, la unul dintre joburi, fiind nevoie de relocare, angajatorul îi oferea și cazare. Femeii nu i s-a părut atrăgătoare oferta și, în cele din urmă, a invocat faptul că este bolnavă și că nu prea poate munci, preferând să stea pe ajutor social.

Daniel Balaș dă de pământ cu oamenii care nu vor să muncească: „Dumnezeu m-a luminat să îi găsesc câteva locuri de muncă, dar pe ăla să stea și să ia bani nu l-a inventat”

”Eram în parohie și într-o duminică vine doamna asta la mine și-mi zice: ”Părinte, vă dau un pomelnicuț, vă rog din suflet să să mă pomeniți și pe mine acolo, dar nu să mă pomeniți. Vă rog, haideți că scriu în dreptul meu pentru găsirea unui loc bun de muncă”.

Zic da, doamnă, pentru găsirea unui loc bun de muncă, dar sub nume. Lăsați-mi și numărul de telefon să vă sun dacă găsesc ceva sau dacă mă sună Dumnezeu și îmi dă vreun loc de muncă. vi l-am și dat imediat.

Alte articole

Spovedania unui fost preot: „Am plecat la ÎPS Teodosie, l-am miruit bine. Lucrasem vreo 6 luni prin Anglia și strânsesem ceva cașcaval”

Fostul preot Daniel Balaş demontează intenţiile oneste ale BOR de a-i canoniza pe cei 16 preoţi mărturisitori: „Biserica face bani pe disperarea oamenilor, aşa s-a ridicat”

”Da părinte, vă las și numărul”. Zic luați banii de aici și cu ăștia vă duceți înapoi.

– Nu, nu, nu.

Zic luați-i de acolo, că după ce că n-aveți nici loc de muncă, n-aveți de unde să-mi dați. În fine. A plecat doamna, am terminat slujba și îl sun pe un prieten de-al meu de la Constanța, care are pizzerie. Și zic: frate, uite, am o doamnă muncitoare, amărâtă, săraca, uite, vrea să lucreze și ea. Orice face. Ai nevoie de ea? Zice: Nu prea am nevoie de nimeni, dar dacă m-ai sunat tu, da mă, o să o primesc. Zii să vină. Să vină mâine, că o primesc.

Citeste si Daniel Balaş desfiinţează meteahna românilor de a se făli la înmormântări: „O înmormântare a ajuns să coste mai mult decât o nuntă. Dumnezeu a intrat în pământ doar cu o faşă albă şi o piatră peste el”

O sun pe doamna. Săru’mâna, doamnă, sunt părintele de la Ivrinezu.

– Săru’mâna părinte, ce s a întâmplat?

Zic. Ce s-a întâmplat? Am găsit un loc de muncă. M-a sunat Dumnezeu după slujbă, că m-am rugat bine. Zic: mâine vă duceți la Constanța, că mi-a zis să vă găsesc la Constanța, că vă mutați acolo.

– Da, părinte, da, mâine mă mut la Constanța. Dar mi-ați găsit loc de muncă?

Zic Da, doamnă, la o pizzerie am un prieten care o să vă țină bine acolo. Aaa, la pizzerie. Taci din gură, că am jignit doamna, cucoana. Îi zic, da doamnă, e curățenie, e călduț, e bine, stați liniștită.

– A, nu, părinte, nu la curățenie, îmi pare rău, nu.

– Dar nu la curățenie, doamnă, la pizzerie.

– Nu la pizza, nu părinte, îmi pare rău.

Daniel Balaș: ”Ce ați vrea să munciți dumneavoastră? Acasă? Doar sociale, ce doriți? ”

Bă, aveam remușcări. După aceea credeam că am considerat-o cine știe ce femeie slabă sau nepregătită și așa mai departe. Sun la Iaki, la hotel, că am o fată acolo care lucrează de ani de zile și zic: nu te supăra, uite, am și eu pe cineva care are nevoie de un loc de muncă. Te rog, o poți pune pe acolo. Cameristă, nu știu, la bar, la restaurant oriunde, în bucătărie. Lucreaza doamna, e vrednică. Am băgat și eu acolo să o ajut.

– Măi Daniele, te bazezi pe ea?

Adică… nu mă bazez, dar ia-o acolo, la muncă. Bine, mă, zi să vine mâine să stau de vorbă cu ea. O sun, zic doamnă, tot eu sunt. Da, părinte. Zic: v-am găsit găsit la hotel, la Iaki. E hotel bun. Adică na, prezență, de toate curățenie, tot ce doriți.

– Și ce să fac?

Zic: Vă spune fata mâine ce doriți, ori cameristă, ori…

– A, nu, părinte, cum cameristă?

Zic, poate are nevoie la restaurant, doamnă. Aduceți mâncare sau spălați vase prin spate…

– Aaa, nu părinte, îmi pare rău. nu fac de astea.

Alta remușcare, așa sufletească. Nu mai știam ce să fac. Unde să sun? Unde să mai sun? Și mă sună un prieten de la Năvodari între timp și îmi zice: Băi, Daniele, am nevoie de o vânzătoare. Știi vreo doamnă, ceva serioasă, care nu bagă mâna că știi că vânzătoarele mai au așa, mâna greblă se făcu. Zic da, bine că m-ai sunat, la tine nu m-am gândit.

– Bă, Daniele, fii atent, că îi dau și cazare gratis, îi dau și cazare, frate, sunt disperat, nu mai găsesc o femeie bună. Zic, da, uite, știu eu o doamnă. Mâine vine în Constanța, se mută acolo. Băi, nu se mută, vine, îi dau cazare, dau garsonieră curată, tot utilată, nu plătește nimic și salariu bun.

Citeste si Daniel Balaş critică femeile care cer sfatul călugărilor: „Cum să-i ceri sfatul unuia care a fugit de responsabilitatea unei familii? Iisus a stat printre oameni să-i vindece, să-i cureţe, să-i ajute. Nu a fugit în munţi”

O sun pe doamnă. Zic doamnă, gata, nu hotel, nu pizzerie, nu astea. Fiți atentă. Vânzătoare doamnă, da, la o patiserie, gogoșerie. Am un prieten. Dar pe lângă toate astea, vă dă și cazare gratuită.

– A, nu, părinte, păi nu, părinte…

Zic, las-o încolo de treabă, că tu nu ești de muncă. Taci din gură că mă duc la popă, îi dau 50 de lei și dup’aia o să vină așa bănuții, pe horn, o să coboare în sobă, bag mâna, iau, da nu prea bag. Poate foc sau nu e foc.

Zic doamnă, nu vă supărați, da ce ați vrea să munciți dumneavoastră? Acasă? Doar sociale, ce doriți? Nu știu. Adică Dumnezeu încă m-a luminat să vă dau câteva locuri de muncă, dar pe ăla să stai și să nu iei banii, cred că nu s a inventat până acum.

Dar ce îmi zice: ”Ba da, părinte, ba da. Noi luăm ajutor social de la stat. Eu am câțiva copilași, mai iau și de acolo, mai luăm alocație, chiar dacă e mică, e bună.

Am înțeles. Bun, zic, dar dumneavoastră de ce nu vreți să lucrați?

– Eee, părinte, sunt și puțin bolnavă, am uitat să vă spun că sunt puțin bolnavă.

Zic da, doamnă, cred că de lene. Dacă ar durea la noi, cred că prima ați tipa, serios, vă spun!”, a povestit indignat fostul preot Daniel Balaș.