Daniel Balaş a dezvăluit, într-un live recent, totul despre demisie. Fostul preot, căruia mulţi urmăritori i se adresează încă cu „părinte”, a precizat de asemenea, că preferă să i se spună pe nume, pentru că „părinte e doar cel ceresc„.

„Primesc întrebarea asta destul de des (din ce motive a demisionat – n.red.). Eu când m-am dus să-mi dau demisia, l-am sunat pe Teodosie şi i-am zis că nu mai stau, că nu mă mai regăsesc în sistem. ‘Unde merg să scriu demisia?’, îl întreb. ‘Păi, la Arhiepiscopie, dar eu nu te caterisesc’, îmi zice. M-am dus la Arhiepiscopie, au început vreo 4-5 lingăi că nu e bine, că mai gândeşte-te. Am venit hotărât, o semnez şi la revedere. Harul vine direct de la Dumnezeu, nu de la voi.

Alte Articole

Cuplu nou la Survivor România? Au fost prinși atingându-se, ...

FOTO: Handbalist român, înjunghiat de un interlop. Imagini ...

El este unul dintre cei mai bogați ”populăcioși” ...

Eu am ales să ies din sistem, nu m-a obligat nimeni. Nu m-am regăsit în acel sistem. Părinte e doar cel ceresc, mie spuneţi-mi Daniel, aşa mă cheamă, aşa mi-au dat numele. Noi ne alegem si numele cu care venim. Totul se întâmplă cu un scop„, a explicat fostul preot de la Ivrinezu Mic.

Fostul preot Daniel Balaş, totul despre demisie: „Ăştia suntem, iude vânzătoare”

Daniel Balaş a enumerat cinci motive pentru care a ales să renunţe la preoţie. Iar acest motive sunt: lipsa libertăţii, minciuna, pupincurismul, dogmele şi manipularea.

Citeste si Fostul preot Daniel Balaş desfiinţează parastasele: „Doar fală şi mândrie, nu ajută decât la şmecherie”. Care sunt singurele două lucruri care ajută cu adevărat sufletele celor răposaţi

„Adevăratele motive pentru care am renunţat la acest sistem crocodilesc:

Primul motiv: libertatea. Lipsa libertăţii – de exprimare, de a alege, de a te purta, de a avea cuvânt, de suflet. Sufletul este liber. De asta a venit Hristos pe pământ, să ne elibereze de oful pe care îl aveam în interior, să ne elibereze mintea de gânduri negative şi să ne dăruiască libertatea absolută. În acest sistem nu ai libertate. Îţi poţi da seama de asta din primele zile de când păşeşti în şcolile lor. Un om care nu te lasă să fii liber nu te iubeşte. De ce la ’89 aţi ieşit în stradă şi a fost vărsare de sânge? Aţi strigat în gura mare „Libertate”.

Acest sistem ia şi libertatea preoţilor, dar şi pe cea a enoriaşilor. Enoriaşul nu are libertatea să mănânce ce vrea când vrea, decât să se roage intr-un anumit timp, să vină cu un scop la biserică.

Dumnezeu ne iubeşte aşa liberi cum suntem. Nu este o iubire egoistă la El, te lasă să faci ce vrei tu. Oamenii te iubesc cu un interes. Te iubesc doar dacă mă asculţi, îmi faci bine sau eşti în tiparele mele.

2. Minciuna. Obosisem să mint enoriaşii că doar cu un pomelnicuţ vor reuşi să treacă peste perioadele grele din viaţa lor. Obosisem să-i mint că dacă rostesc 5 nume în biserică ale decedaţilor, ei vor avea lumină veşnică sau vor fi iertaţi de păcate. Ajunsesem la o saturaţie de minciună de nu mai puteam să mai stau. Cum să o mint că dacă îmi dă 10 lei, eu o vindec de problemele ei? Problemele interioare se rezolvă prin iertare. Te ierţi tu, nu eu, că nu mie mi-ai greşit. Iertarea este pentru că tu trebuie să te eliberezi.

Iartă-te, iubeşte-te, dă-ţi atenţie, ai grija de tine. Nu face mătănii în faţa mea, nu veni să stai cinci ore la slujbă, din care tu eşti atentă doar un minut. În alea cinci ore, citeai ceva acasă, vedeai un film educativ, ascultai un podcast, stăteai de vorbă cu cineva spre binele tău, nu spre bârfă. Ce să spun lumii: că doar dacă ţin canoanele, vor fi mântuiţi, doar dacă vin la maslu şi-mi aduc mie bani vor fi iubiţi de Dumnezeu? Niciodată. Dumnezeu te iubeşte, El ştie problemele din viaţa ta. El ştie că trebuie să vorbeşti cu el, nu cu mine, că pe lângă tine mai vorbesc cu 100 şi uit ce mi-ai spus.

Joe Dispenza spunea că atunci când vrei să-I ceri lui Dumnezeu ceva, să-I spui cu lux de amănunte cum vrei să arate casa, ce culoare, ca înălţime, cum să arate maşina, ce marcă, ce model. Dumnezeu e atent la detalii, El spune: „Să nu va jurati nici pe cer că e tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ că e aşternutul picioarelor lui şi nici pe un fir de păr din cap că şi acesta e numărat”.

Citeste si Fostul preot Daniel Balaş explică ce se întâmplă atunci când părinţii îşi blestemă copiii: „Dumnezeu n-o să-i schimbe traiectoria în viaţă copilului, dar în mintea lui se instalează nişte programe”

3. Pupincurismul. Când intri în sistem, trebuie să pupi cruci şi ţoale de la ăia cu cruci de aur pe piept până la ăia care poartă doar o reverendă simplă. De la toţi lingăii care stau lângă ăla cu geamandura pe cap. N-am suportat niciodată pupincurismul. Dacă vreau să-ţi spun ceva, îţi spun, vreau să mă eliberez. Poate că nu ţi-o spun cu răutate, dar vreau să dau afară adevarul pe care îl cred despre tine. De ce nu mă laşi, de ce mă obligi să-ţi pup mâna, că mâna ta e pătată?

Atunci când ajungi în parohie, alt pupincurism. Trebuie să pupi lumea. ‘Doamne ajută, ce mai faceţi, bine sănătoşi, de când nu te-am mai văzut pe la biserică, mi-am făcut griji. N-ai mai venit să-mi aduci pomelnicul şi mi-a scăzut şi mie leafa pe lună’. Nimeni nu ţine cu voi şi nici lumea cu popii. Sărut mâna, părinte, până vine următorul, după aia începe cu el.

Aştia suntem noi, iude vânzătoare. Te întâlneşti cu protopopul pe stradă, saru-mâna, părinte. Dacă nu o fac, îmi faci referat la prima abatere şi mă dai afara din sistem. Dacă l-am văzut pe Înaltul pe stradă, trebuie să las soţie, prietenă, amantă, să mă duc: sărut mâna, binecuvantaţi şi iertaţi. Nu ţi-e drag de el oricum, te duci şi faci show acolo. Îi pup  mâna de 200 de ori într-o slujbă, de ce? Ţi-am pupat-o o dată din respect că eşti mai bătrân ca mine şi ai o întâietate în slujbe.

4. Dogmele. N-au nicio treabă nicio treabă cu adevăratele dogme ale lui Dumnezeu. Au ajuns să divinizeze nişte ustensile, cruciuliţe, iconiţe, cârpiţe, mai mult decât omul de lângă ei. Asta pe mine m-a deranjat enorm. Pedepseşti omul care vine să se spovedească la tine, îi dai canoane, îi spui că nu e vrednic să se atingă de Divinitate, dar Divinitatea nu stă într-o linguriţă. Dumnezeu este peste tot, e omniprezent. Tot voi vă bateţi cap in cap, spuneţi ca Divinitatea e peste tot. Cum să divinizezi cârpa şi să pedepseşti omul plin de probleme, chinuit ani la rând de amintirile care nu-i dau pace? Dogmele voastre nu seamănă cu ale lui Dumnezeu.

M-am scârbit când am văzut că trebuia să pup mese, scaune, linguriţe, cruciuliţe şi ce mai trebuia pupat şi să pedepsesc oamenii care au mâncat lapte, o cărniţă în post sau au băut un rachiu.

Nu m-am regasit. Asa cum Pavel a strigat: ‘Toate să le încercaţi, dar ţineti ce vă este de folos’, aşa am făcut si eu. Am încercat şi preoţia, nu mi-e de folos, să stea cine doreşte.

5. Manipularea. Eu vă fac să aveţi încredere în voi, ei, preoţii, vă fac să aveţi încredere în ei. Manipularea vine cand cineva te face să crezi in el, şi nu în Creator, şi nu în tine. Să crezi în tine că vei reuşi, că alături de Dumnezeu vei putea să biruieşti, să crezi că de mână cu el vei putea reuşi să închei frumos acest capitol din viaţa ta. Nu să crezi că dacă faci 40 de zile ceva, El te va ajuta. Nu să crezi că dacă mănânci ceva şi nu mănânci altceva pe El il vei impreisona. Să nu crezi că dacă nu înjuri 40 de zile si după aia devii ca înainte, pe El îl vei da pe spate.

Poţi minţi pe popă, lumea prin sat, pe El niciodată, El e adevărul suprem. Dacă o maşină care iese dintr-o reprezentanţă Mercedes se strică, unde se duce să fie reparata? La Mercedes, da? Nu se duce la Volvo. Dacă noi suntem fiinţe create de Dumnezeu, unde mergem să ne reparăm? La El. El este cel care ne repară de fiecare dată„, explică fostul preot Daniel Balaş într-un clip recent.