„Scopul dării în plată este pervertit de deciziile din instanță. Ce spuneam noi, ca legea dării în plată să fie o pârghie de negociere, s-a transformat până la urmă din cauza unor pronunțări în instanță și din cauza practicilor unor bănci care, prin orice mijloace, timorează, șantajează unii oameni ca să nu recurgă la darea în plată.(…)

În România astăzi sunt peste un milion de oameni faliți, sunt peste 1,2 milioane de solicitări de încuviințări ale executărilor silite în instanțe, sunt 700.000 de familii de români care au întârzieri la plata ratelor la bancă. Mai adăugăm la asta și faptul că sunt peste 250.000 de procese cu băncile, pe clauze abuzive și o să vedem că deja sunt milioane de familii angrenate și este un fenomen social extrem de puternic”, a declarat Daniel Zamfir, potrivit dcnews.ro.

Alte Articole

Când va fi gata autostrada Ploieşti – Braşov. Ministrul ...

Furnizorii nu vor putea fi obligaţi să livreze energie la cel ...

Câţi bani trimit acasă românii care lucrează în străinătate. ...

Senatorul a mai explicat că prin aceste modificări se dorește menținerea contractului dintre debitor și creditor și limitează posibilitatea băncii de a recurge imediat și în orice situație de neplată la executarea silită.

„Reprezentanții mediului bancar au invocat că va fi afectată creditarea din nou pentru că se introduce iarăși hazardul. Dar știți unde se vede că au alte scopuri? Adică, voi voiați ca darea în plată să ducă efectiv la ruinarea debitorului? Eu acum fac un bine băncii, pentru că banca este obligată să continue contractul. Aaa… cumva ei doreau să nu continue contractul? Să îl execute pe om instantantaneu? De ce? Banca trebuie să aibă relația corectă cu debitorul. Un contract se susține pe doi piloni importanți, echitate și bună-credință. La început noi semnăm de bună-credință, vrem să câștigăm amândoi, nu ne scoatem ochii, eu să mă aleg cu o casă, tu să primești banii cu dobândă. Dar este și pe celălalt pilon al contractului, echitate. Când un contract nu mai este echitabil, când o prestație devine oneroasă pentru una din părți, ne spune Curtea că este obligația aceluia să renegocieze și să reechilibreze contractul ca să se mențină echitatea. Nu trebuie să câștigi din executarea oamenilor, din ruinarea oamenilor! Tu trebuie să câștigi din derularea unui contract. Iar Curtea spune că trebuie să elimini riscul supraîndatorării și să continue un contract și eu (n.r. debitorul) să plătesc în continuare și din ce plătescu eu să câștigi tu (n.r. banca). Nu e scopul tău, ca bancă, să mă execuți! Nu e vina mea că s-au prăbușit bănci, a fost o impreviziune pe care eu nu am putut să o anticipez, atunci haideți să împărțim riscul! Riscul trebuie împărțit între bancă și client. Tu (n.r. banca) vrei să fie pe cârca omului. A venit criza, s-a dublat sau triplat francul, asumă-ți și tu că ai dat în franci elvețieni și că trebuia ca tu să fii precaut”, a mai explicat senatorul.

Daniel Zamfir a declarat că cei doi membri ai PNL au fost împotriva acestor modificări. „Opoziția, care era reprezentată în comisie de doar doi senatori, a votat împotrivă pentru că aceasta e linia impusă de Orban, susținerea necondiționată a sistemului bancar. Ca atare, s-a și văzut în Comisie când doamna Hărău de la PNL a preluat fără să citească amendamentele băncilor, le-a asumat și le-a susținut” a declarat Zamfir.

Care sunt modificările aduse

Se consideră întodeauna că există impreviziune în următoarele cazuri:

– în cazul devalorizării cu mai mult de 50% faţă de valoarea iniţial evaluată a imobilului cu destinaţia de locuinţă;

– în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul cursului de la data contractării creditului;

– în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului l-a depăşit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului;

– în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinaţia de locuinţă, în alte cazuri care relevă un dezechilibru contractual.

Iată care sunt modificările de care vorbeşte senatorul Daniel Zamfir: Se consideră întodeauna că există impreviziune în următoarele cazuri:

– în cazul devalorizării cu mai mult de 50% faţă de valoarea iniţial evaluată a imobilului cu destinaţia de locuinţă;

– în cazul în care cursul de schimb al monedei creditului a depăşit cu cel puţin 20% nivelul cursului de la data contractării creditului;

– în cazul în care gradul de îndatorare al debitorului l-a depăşit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului;

– în cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinaţia de locuinţă, în alte cazuri care relevă un dezechilibru contractual.