De ce nu a fost condamnat Şerban Huidu la închisoare cu executare. Motivarea Curţii de Apel Braşov

Judecătoria Braşov l-a condamnat pe Şerban Huidu, în 29 iunie 2012, la doi ani şi şase luni de închisoare cu suspendare pentru ucidere din culpă. Sentinţa a fost atacată cu recurs, iar, în 7 februarie 2013, Curtea de Apel Braşov a majorat pedeapsa, la patru ani de închisoare cu suspendare, scrie Mediafax.

În motivarea sentinţei, judecătorii Curţii de Apel au precizat că „la individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de fond (Judecătoria Braşov – n.r.) a apreciat greşit asupra gradului de pericol social concret al infracţiunii comise şi a acordat o pondere mult prea însemnată faptului că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, că a recunoscut fapta şi că se bucură de o bună reputaţie„.

Magistraţii au decis că pentru „reeducarea inculpatului” este necesară majorarea pedepsei de la doi ani şi şase luni la patru ani de închisoare.

„Aşa fiind, coroborând circumstanţele reale şi personale incidente în speţă, analizate în cele ce preced, se constată că pedeapsa aleasă de prima instanţă este inaptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut prin dispoziţiile art. 52 Cod penal, pentru reeducarea inculpatului fiind necesară majorarea acesteia la patru ani închisoare, cuantumul fiind situat între limitele reduse prin efectul dispoziţiilor art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală ( de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare)”, se arată în motivare.

Alte articole

Șerban Huidu, reacție dură după finala Insula Iubirii: „Am o veste proastă pentru voi, troglodiților”

Mădălina de la Insula Iubirii l-a desființat pe Șerban Huidu: „Creierul încă i-a rămas, dar e atrofiat. E nebăgat în seamă”

În motivarea Curţii de Apel Braşov se mai arată că executarea unei pedepse în regim privativ de libertate, solicitată de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov şi de către familiile victimelor accidentului provocat de Huidu, „apare ca o măsură excesivă faţă de circumstanţele personale ale inculpatului”.

„Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze normelor de convieţuire socială înţelese în sens larg. Or, analizând sub acest aspect cauza dedusă judecăţii, Curtea nu poate să nu observe faptul că inculpatul este la prima confruntare cu rigorile legii penale, că este o persoană bine integrată social, instruită şi cu un potenţial ridicat de reconsiderare a conduitei sale; toate aceste împrejurări coroborate cu recunoaşterea şi regretul comiterii faptei, cu conduita procesuală adoptată determină instanţa de recurs să constate că nu se impune executarea pedepsei prin detenţie efectivă, modalitatea neprivativă de libertate fiind cea mai potrivită pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal„, se mai arată în motivarea sentinţei Curţii de Apel Braşov.

De asemenea, conform sentinţei, Şerban Huidu este obligat ca, pe durata termenului de încercare de şase ani, să se supună mai multor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului stabilit de acesta; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

De asemenea, pe durata termenului de încarcerare, lui Huidu îi este interzis să conducă vreun vehicul. În cazul săvârşitii unei alte infracţiuni, va fi revocată măsura suspendării pedepsei.

În plus, instanţa a dispus prelevarea probelor biologice de la Şerban Huidu în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (SNDGJ), după rămânerea definitivă a condamnării.

Introducerea în baza de date SNDGJ este de natură să servească pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism, potrivit motivării sentinţei.

În mai 2012, Şerban Huidu a fost trimis în judecată pentru ucidere din culpă, în urma accidentului soldat cu trei morţi produs în octombrie 2011 zona localităţii Timişul de Sus din judeţul Braşov.

În urma accidentului provocat de Huidu şi-au pierdut viaţa Ioan Garbis, Magda Drăghici şi Ştefan Lungu Balog, cei trei fiind colegi la o firmă din Braşov. În 16 octombrie 2011, ei se îndreptau cu un autoturism Dacia spre Aeroportul Otopeni. Şerban Huidu circula dinspre Capitală spre Braşov, iar la ieşirea din localitatea Timişul de Sus, într-o zonă în care sunt curbe, a intrat cu maşina pe contrasens şi a izbit autoturismul Dacia în care se aflau cele trei persoane. Huidu se afla în maşină împreună cu soţia sa, cu cei doi copii în vârstă de doi şi patru ani şi cu bona acestora.