De ce nu a intervenit nimeni să o scape pe tânără din mâna criminalei de la metrou. Cum să scapi cu viaţă dintr-o astfel de situaţie

Se pare că este în natura omului, psihologic vorbind, ca atunci când o persoană străină este agresată în public să nu intervină. Psihologii au dat şi un nume acestui efect care intervine asupra acelora care sunt martori la o agresiune şi nu iau nicio măsură. De altfel, tot psihologii ne învaţă şi cum să procedăm într-o astfel de situaţie critică ca să primim ajutorul martorilor. 

Citeşte şi Magdalena Şerban, femeia suspectată că a comis crima de la metrou, supusă expertizei psihiatrice

Kitty Genovese, omorâtă în faşa a 40 de martori

Bystander Effect, Efectul trecătorilor sau Apatia generală a apărut la cinci ani după o crimă celebră, petrecută în cartierul Queens, New York, SUA, unde o tânără telefonistă a fost bătută violată chiar în biroul în care muncea. Kitty Genovese, tânăra agresată, reuşeşte la un moment dat să scape de agresor, goală şi plină de sânge ajunge în stradă unde se aflau nu mai puţin de 40 de persoane. 

Sub privirile tuturor acestor persoane agresorul reuşeşte să o prindă şi să o înjunghie mortal pe tânără, nimeni neintervenind în niciun fel, totul durând timp de mai multe minute. 

La 5 ani de la nefericita întâmplare psihologii John Darley şi Bibb Latane au publicat o lucrare ştiinţifică în care fenomenul a fost analizat şi denumit Bystander Effect sau Efectul trecătorului. 

John Darley şi Bibb Latane susţin că o victimă poate beneficia de ajutorul semenilor mai degrabă dacă există prezent un singur martor, decât dacă sunt mai mulţi, scrie scientia.ro. Explicaţia pentru un atare comportament paradoxal ar fi aceea că atunci când este prezent un singur martor, întreaga responsabilitate pentru intervenţia în favoarea celui agresat cade pe umerii acestuia, pe când în cazul mai multor martori, survine o dispersare a responsabilităţii.

Pentru a verifica aceste idei, cei doi psihologi au organizat un experiment în care personajele erau studenţi. Subiectul experimentului este plasat singur într-o cameră şi i se spune că poate comunica cu unul ori mai mulţi studenţi prin intermediul unor microfoane. De fapt, atunci când erau mai mulţi implicaţi, subiectul asculta o înregistrare audio; singurul care vorbea realmente cu subiectul era viitoarea "victimă". Studenţii discută diverse subiecte referitoare la tensiunea vieţii din mediul urban. La un moment dat, "victima" simulează o criză (de epilepsie).

Atunci când subiectul ştia că în discuţie este doar el şi "victima", întotdeauna şi-a părăsit încăperea, căutând ajutoare pentru a interveni în favoarea "victimei".

În situaţia în care subiectul ştia că se află în discuţie cu mai mulţi studenţi, doar 62% dintre cei testaţi au încercat să intervină; ceilalţi suferiseră modificarea pe care psihologii prevăzuseră, adică se simţeau mai puţin responsabili, aşteptând să intervină ceilalţi.

Citeşte şi Suspecta în cazul femeii ameninţate în staţia de metrou Unirii a fost prinsă. O altă femeie a fost ameninţată la Pipera

În prezența altora, indivizii prezenţi la o agresiune au avea tendința să privească pe alții pentru a lua decizia corectă. Văzând inacțiunea celorlalți poate dezvolta un răspuns pluralist, determinând un grup să întârzie sau să nu ia măsuri. În plus, văzând inacțiunea altora poate determina oamenii să perceapă situația ca fiind mai puțin gravă decât este de fapt. Adică, dacă ceilalţi nu intervin de ce să intervion eu. 

Ce trebuie să faci dacă eşti agresat în public

Psihologii susţin că pentru a primi sigur ajutor din partea martorilor, agresatul să indice o persoană anume sau mai multe care să îl ajute. "Tu, cel cu geaca mov, ajută-mă sau tu, cel cu sacoşa neagră....", ar fi formula care îi scoate pe martori din apatie.  

Rezultatele studiului psihologic au fost următoarele: dacă exista un sigur martor, victima are 50% şanse să fie ajutată, dacă existau 5 martori, şansele de intervenţie în perioada menţionată sunt zero. Faptul că şi în cazul acelora care intervin, de multe ori acţiunea are loc după o întârziere oarecare, sugerează ideea că martorii trăiesc în momentele iniţiale ale declanşării unui eveniment o stare de confuzie şi nehotărâre.