De ce uităm? Află cum funcţionează acest proces incredibil şi cum îl putem evita

Uitarea are rolul de a pune deoparte din memoria noastră tot ceea ce nu ne este de folos, toate informaţiile vechi, toate detaliile pe care le-am perceput involuntar şi de care nu avem nevoie.

Ce este uitarea?

„Uitarea este un proces absolut natural, normal şi necesar. Depozitul memoriei se poate încărca şi astfel nu mai laşi loc informaţiilor noi să pătrundă. Nu ne dă posibilitatea să acumulăm şi să păstrăm informaţii noi. Aşadar uităm şi lăsăm loc unor noi solicitări. Eu aş zice că uitarea e un fenomen pozitiv, în raport cu necesităţile nostre practice. Vrem să acumulăm noi lucruri şi o supraîncărcare a memoriei determină o dificultate la a utiliza informaţiile respective”, a explicat, pentru ROMÂNIATV.NET, psihoterapeutul Alina Plăişeanu.

Uitarea graduală a anumitor informaţii contribuie la echilibrarea sistemului cognitiv, oferindu-ne posibilitatea să gândim, să reactualizăm dinamic şi să convertim constant informaţia. Potrivit psihoterapeutului, memoria funcţionează prin selectivitate şi prin asociere. Memoria selectează ceea ce este necesar, asociază şi astfel ajută la actualizare.

Alte articole

Testul IQ care face ravagii pe rețelele de socializare. Totul se întâmplă în 10 secunde. Găsești oaia ascunsă în iluzia optică?

Femeia diagnosticată cu o boală rară care îi șterge toate amintirile: „Sunt unul dintre puținii oameni diagnosticați oficial”

Cum este şi firesc, cel mai des se uită detaliile, lucrurile şi evenimentele care nu au o însemnătate aparte pentru noi.

„Cel mai des uităm lucrurile care nu au semnificaţie”, a precizat Alina Plăişeanu. „Numai la nivel perceptiv (văz, miros, auz, tactil), îmbogăţit de funcţiile cognitive, noi practic încastrăm toate informaţiile din jur. Suntem bombardaţi cu stimuli constant şi toţi stimulii aceştia undeva se codează, ei ajung la nivel cerebral şi apoi sunt stocaţi undeva. Însă, multe detaliile nu au semnificaţie pentru noi, de asta ele trec undeva într-un plan secund şi se uită. Păstrăm lucrurile care au semnificaţie pentru noi. Nu uităm, de regulă, ce are o mare încărcătură emoţională„.

Citeşte şi SFATURI simple, care te ajută să ÎNVEŢI uşor. Iată cum poţi fi un ELEV MODEL

Important este faptul că informaţiile nu se şterg complet, ele se depozitează undeva în inconştient. Dacă sunt conservate corect, atunci informaţiile pot fi reactualizate mult mai uşor.

De ce uităm?

Cauzele uitării pot să fie multiple. De la o supraîncărcare a informaţiilor, la o slabă organizare a ceea ce avem de făcut, la oboseală, anxietate şi boală.

„Creierul are nevoie să se şi odihnească. Un număr mare de informaţii duce la oboseală, cât şi la atitudinea de „am foarte multe lucruri de făcut”, „trebuie să ţin minte şi asta, asta, asta”. Acestea pot să genereze o atitudine anxioasă care mă face să pierd din informaţii. Starea aceasta de alertă implică o mobilizare destul de mare a organismului şi un consum energetic adiacent. Nu putem să fim tot timpul, 100% alerţi”, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, Alina Plăişeanu.

De ce ne dorim uneori să uităm?

De regulă, atunci când ne dorim foarte mult să uităm un eveniment, un episod din viaţa noastră, este pentru că acele evenimente au fost dramatice. Încercăm să uităm pentru a ne apăra astfel de o traumă.

„Uitarea în urma unui eveniment traumatic din viaţa unui individ se produce ca şi un mecanism de apărare. Scopul este unul bun. Noi uităm lucrurile astea ca să ne protejăm. Dacă trauma se petrece mai ales la o vârstă timpurie, pentru că atunci se instalează uitarea în cele mai multe dintre cazuri, capacitatea de coping (orice mecanism de preventie şi adaptare la stres, orice tranzacţie între subiect şi mediu în vederea reducerii intensităţii stresului n.r.) a copilului nu este suficientă, astfel încât să ofere posibilitatea să treacă prin lucrul acesta conştient, adaptat şi sprijinit. Şi pentru că nu există mecanisme de genul acesta care să se fi instalat la vârsta respectivă, apare disocierea, adică „lucrul acesta nu mi s-a întâmplat mie”, „asta nu are nicio legătură cu experienţa mea”. Finalitatea fenomenului (uitarea) este pozitivă pentru că ne protejează de ceea ce s-a întâmplat. Uitarea în traumă apare în momentul în care individul respectiv nu poate să facă faţă şi apare detaşarea de eveniment („asta nu mi s-a întâmplat mie”)„, a explicat psihoterapeutul.

În schimb, dacă nu ne dorim să uităm diferite lucruri din viaţa noastră, atunci trebuie să avem motivaţie, voinţă, să fim foarte atenţi şi să ştim să ne organizăm.

„Esenţială este o organizare corectă şi eficientă a timpului în ceea ce priveşte ceea ce am de făcut. Să nu supraîncarc şi nici să le dau la o parte şi să le amân„, a spus Alina Plăişeanu.

„Nevoia se face auzită atunci când e cazul. Noi, oamenii, ca şi structură, funcţionăm foarte inteligent, de asta şi uitarea este inteligentă după opinia mea, desigur dacă nu vorbim de cazuri de boală. Noi funcţionăm inteligent şi ştim exact ce avem nevoie, când şi cum. Lucrurile cumva se aşează de la sine. Important este să fim cumva conştienţi de partea asta, ca să ne dăm seama de ce avem nevoie”, adaugă psihoterapeutul.

Citeşte şi Jocuri de memorie: Cum să-ţi antrenezi creierul zilnic