De la magiunul de Topoloveni, la Babicul de Buzău. Cele 17 delicatese românești protejate de Uniunea Europeană

Ultimul produs românesc intrat pe lista europeană este Babicul de Buzău, înregistrat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1253 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 11 iunie 2026. Conform datelor publicate de reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acesta a devenit al 17-lea produs agroalimentar românesc recunoscut la nivel european, după ce, în februarie 2026, Batogul de sturion primise aceeași recunoaștere.

Ce reprezintă, de fapt, un produs protejat de Uniunea Europeană

La nivelul spațiului european sunt trei sisteme principale de recunoaștere a calității produselor agroalimentare, fiecare având reguli complet diferite. Denumirea de Origine Protejată (DOP) presupune o legătură foarte strânsă între produs și zona geografică de proveniență. Toate etapele de producție, prelucrare și preparare trebuie să se desfășoare în regiunea delimitată, în conformitate cu cerințele sistemului.

Indicația Geografică Protejată (IGP) certifică legătura dintre produs și o anumită regiune, fiind suficient ca cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare să aibă loc în aria geografică respectivă. Specialitatea Tradițională Garantată (STG) protejează caracterul tradițional al produsului, inclusiv rețeta sau metoda de producție, fără să impună aceeași legătură exclusivă cu un teritoriu.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Lista celor 17 produse românești protejate la nivel european

Lista reprezintă produsele agroalimentare menționate în comunicatul oficial al Ministerului Agriculturii din 11 iunie 2026. Anii indicați reprezintă anul înregistrării europene, nu anul în care produsul a fost inventat sau a început să fie fabricat.

Alte articole

Verificarea mărcii la OSIM: Ghidul complet pentru întreprinzătorii conștienți

Magiunul de Topoloveni, desemnat cel mai bun gem din lume! România are de ce să fie mândră din nou

Magiun de prune Topoloveni 2011 IGP
Salam de Sibiu 2016 IGP
Novac afumat din Țara Bârsei 2017 IGP
Scrumbie de Dunăre afumată 2018 IGP
Telemea de Ibănești 2016 DOP
Cârnați de Pleșcoi 2019 IGP
Telemea de Sibiu 2019 IGP
Cașcaval de Săveni 2021 IGP
Salată tradițională cu icre de crap 2021 STG
Salată cu icre de știucă de Tulcea 2021 IGP
Plăcintă dobrogeană 2023 IGP
Pită de Pecica 2023 IGP
Salinate de Turda 2023 IGP
Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România 2024 STG
Cârnați din topor din Vâlcea 2025 IGP
Batog de sturion 2026 IGP
Babic de Buzău 2026 IGP

Carnații de Pleșcoi, făcuți din carne de oaie de import

Ce avantaje au producătorii și consumatorii

În cazul producătorilor români, obținerea unei certificări europene reprezintă, în primul rând, dreptul de a utiliza un simbol pe ambalaj, fiind și o formă a identității produsului și a legăturii sale cu o anumită tradiție sau regiune.

Denumirile protejate beneficiază de apărare juridică împotriva utilizării abuzive, a imitațiilor și a practicilor care ar putea induce în eroare cumpărătorii. În acest sens, un operator economic nu poate folosi în mod nejustificat o denumire protejată pentru a profita de reputația produsului autentic.

Un alt beneficiu important face referire la faptul că certificarea poate contribui la creșterea valorii comerciale. Produsele recunoscute la nivelul Uniunii Europene pot fi distinse mai ușor pe piață, inclusiv în relația cu distribuitorii și consumatorii din alte state membre.

Sigur, există și avantaje privind protejarea tradițiilor culinare. Pentru produsele IGP și DOP, respectarea specificațiilor contribuie la menținerea activităților economice asociate anumitor regiuni. În cazul STG, accentul cade pe conservarea rețetelor și metodelor tradiționale.

Ce spune legislația europeană. Protecție împotriva imitațiilor și a denumirilor înșelătoare

Cadrul legislativ actual este stabilit prin Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024, care reglementează indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, precum și specialitățile tradiționale garantate.

Articolul 26 alineatul (1) litera (b) prevede protecția indicațiilor geografice împotriva:
„oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări”

Ai putea citi și: Indexarea de la 1 ianuarie și nota de plată de la 60% grad de îndatorare publică, față în față cu promisiunile clasei politice. Ce șanse au românii să primească pensii și salarii mărite

Dispoziția se aplică inclusiv situațiilor în care este indicată adevărata origine a produsului sau sunt folosite expresii precum „stil”, „tip” ori „imitație”. Același articol, la litera (d), interzice: „oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.”

În acest sens, protecția europeană nu se limitează la copierea exactă a unei denumiri. Regulamentul face, de fapt, referire și la prezentările comerciale care exploatează reputația unui produs înregistrat sau creează confuzie privind proveniența acestuia.

Tradiția din România poate deveni inclusiv o resursă economică

Înregistrarea celor 17 produse în România ne poate convinge de faptul că mâncarea tradițională românească poate fi valorificată și prin instrumentele de protecție ale Uniunii Europene. De la preparatele din carne și brânzeturile regionale până la produsele pescărești, pâine și deserturi, lista reflectă diversitatea unor tradiții culinare păstrate de-a lungul generațiilor.
Iar procesul de recunoaștere a mai multor produse din țara noastră nu se încheie. La momentul comunicatului din 11 iunie 2026, Ministerul Agriculturii anunța că alte 13 produse agroalimentare se aflau în etapa de verificare la Comisia Europeană: patru pentru obținerea indicației geografice protejate și nouă pentru statutul de specialitate tradițională garantată.

Vezi și: Aceeași țară, facturi complet diferite! Unde plătesc românii mai mult pentru apă și care este explicația