Cu alte cuvinte, este vorba despre cineva care își urmărește propriul interes ignorând orice barieră etică sau care, potrivit unei alte expresii comune în limba română, „calcă pe cadavre” fără nicio urmă de remuşcare.
Sau, pentru a face apel la o altă expresie cunoscută în limba română, dar care nu îi aparţine unui român, ci scriitorului italian renascentist Nikolo Machiavelli, un om lipsit de scrupule este un om pentru care „scopul scuză mijloacele„.
Machiavelli nu foloseşte, însă, exact această expresie, ci nuanţează puţin lucrurile, transmiţând ideea că un conducător trebuie, uneori, să folosească mijloace imorale dacă asta ajută la menținerea puterii și stabilității statului.
Revenin la expresia „a fi lipsit de scrupule”, aceasta are, aşadar, sens negativ descriind oameni considerați manipulatori, egoiști şi lipsiți de empatie.
Termenul „scrupul” își are originea în latinescul scrupulus, diminutiv al lui scrupus, care desemna o piatră mică și ascuțită. În Roma Antică, cuvântul era folosit atât în sens propriu, cât și figurat.
Imaginea este sugestivă: o pietricică intrată în sandalele soldaţilor. Deși mică, aceasta provoacă disconfort constant și îngreunează mersul. Pornind de aici, sensul metaforic a evoluat: scrupulus a ajuns să însemne o neliniște interioară, o îndoială sau o reținere care te frământă împieicânu-te să acționezi cu ușurință.
Citeste si Ce înseamnă, de fapt, expresia „mărul discordiei”. Care este originea expresiei
Astfel, „a avea scrupule” însemna, inițial, a fi „încurcat” de propria conștiință.
În Roma Antică, însă, termenul avea și un sens tehnic: „scrupulus” era o unitate de măsură foarte mică, de aproximativ 1,14 grame, folosită în special în comerț și farmacie, potrivit shtiu.ro Deși aproape neglijabilă, această unitate putea influența rezultatul unei cântăriri.
Această dublă semnificație: obiect minuscul, dar cu efect real, a contribuit la consolidarea sensului figurat al cuvântului.
De-a lungul secolelor, termenul a fost preluat în limbile romanice și apoi în cele moderne, păstrând ideea de „mică ezitare morală”. În limba română, expresia „a fi lipsit de scrupule” s-a fixat cu sensul actual: a acționa fără remușcări și fără conștiința vinovăției.
În esență, atunci când spunem despre cineva că „nu are scrupule”, ne referim la absența acelei „pietricele” simbolice, a acelui acel disconfort moral care, în mod normal, ar trebui să tempereze sau să oprească o acțiune greșită.