Decizie fără precedent. Vladimir Drăghia a anunţat ce va face cu trofeul primit la Exatlon

Fostul concurent este foarte mândru de trofeul pe care l-a primit pentru că a câștigat concursul, după cinci luni grele, scrie huff.ro. Însă, pentru că locuiește cu chirie în București, iar trofeul este unul greu, Vladimir nu are unde să îl așeze. Mai mult decât atât, acestuia îi e teamă să nu îl strice din greșeală. Așa că a luat o decizie cu privire la trofeul primit.

Citeşte şi Alina şi Ştefan din echipa Războinicii s-au reîntâlnit. Cum au fost surprinşi cei doi amorezi de la Exatlon

„Apartamentul în care locuiesc în București cu chirie nu este foarte spațios, astfel că, pe o perioadă mai lungă, îmi este imposibil să țin trofeul în el. L-am pus lângă ușă, însă, de fiecare dată, îmi este teamă să nu îl zgârii. De aceea, am decis să il duc la Galati, in casa in care am crescut si sa il pun intr-o camera in care am toate diplomele si medaliile mele din perioada in care eram inotator”, a povestit actorul. 

Vladimir a decis să doneze toți banii primiți unei fundații care se ocupă de copiii care au probleme de sănătate. Zilele trecute, fostul concurent a dezvăluit ce se întâmpla în spatele camerelor de filmat.

Alte articole

Vladimir Drăghia a vorbit despre divorț, după filmările de la Desafio: „Ăsta era ultimul risc”

Vladimir Drăghia se implică în alegerile prezidențiale de pe 18 mai. Anunțul făcut recent: „Mă asigur că votul este unul corect”

Citește și: Vladimir Drăghia, despre culisele Exatlon. Ce nu s-a văzut la TV: „La șase ore venea un cameraman și ne zicea…”

„I-am spus realist iubitei mele că mă voi întoarce în maximum 3 luni și jumătate. Chiar nu credeam. 20 de săptămâni mai târziu mă aflam tot în Republica Dominicană, mâncam orez. (…) Pot să-ți zic că, din câte știu eu, s-ar putea să mă înșel, oamenii implicați în acest proiect și în cele trei case mai erau pe acea insulă erau foarte mulți.

Din câte știu eu, 1.500 de oameni erau implicați. În camp, cred că erau, în ture, 2 reporteri, mai erau 2-3 oameni…localnici, cum le ziceam, care aveau grijă de tot felul de lucruri. Ne mai ajutau ei cu un cuțit, tot felul de lucruri. Localnicii aveau și job-ul de a ne proteja. Ne păzeau…să nu plece unul dintre noi”.