DECLARAŢII INCENDIARE. „Ţăranul nu face baie niciodată. Un strat gros de murdărie stă întodeauna pe piele”

Ţăranul român din secolul al XIX-lea este văzut de medicii vremii ca o "fiinţă mizerabilă în pielea sa şi în haina sa". Ţăranii fac baie doar la botez şi-şi spală veşmintele atunci când plouă. Acestea sunt concluziile însemnărilor unor medici care au activat între 1860 şi 1910 în România. Textele au fost culese de istoricul şi etnograful clujean, Constantin Bărbulescu, în cartea "România Medicilor".

09 mai 2015, 11:17

„Baie generală niciodată nu fac, nici femeile, nici bărbaţii, şi aceştia nici pe cap nu se spală decât excepţional. Se înţelege lesne în ce stare e pielea ţăranului. Un strat gros de murdărie stă totdeauna pe dânsa şi acei care au avut ocazie să stea între dânşii cunosc mirosul caracteristic pe care îl exhală din cauza pielii şi a hainelor murdare”, scrie tânărul medic Constantin Popescu într-o lucrare de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Citeşte şi Români salvaţi din condiţii de sclavie modernă s-au întors la muncă în Wiltshire, Marea Britanie

Este unul dintre textele despre igiena ţăranului român apărute în cartea istoricului şi etnografului clujean Constantin Bărbulescu – „România Medicilor. Medici, ţărani şi igienă rurală în România de la 1860 la 1910”. Cartea cuprinde mărturiile unor medici despre mai multe aspecte ale vieţii ţăranilor: iginenă, locuinţă, nutriţie, alcool. Din multe dintre mărturiile surprinse reiese dispreţul medicilor faţă de ţărani.

De exemplu, doctorul I.C. Drăgescu scrie în 1866: „Sunt oameni care fug de apă, care în toată viaţa lor nu s-au scăldat decât o dată: la botez. Ţăranul de obicei nu face baie decât atunci când din întâmplare cade în apă. Din pricina aceasta, părţile trupului care asudă miros greu. Unii nu se spală decât o dată pe săptămână, duminica, dar şi atunci dau cu puţină apă pe obraz şi pe mâini”. Majoritatea medicilor citaţi descriu la fel igiena corporală a ţăranilor: lipsesc băile complete, dar ţăranii se spală pe mâini şi pe faţă din motive religioase, înainte de a merge la biserică.

„Baie generală niciodată nu fac, nici femeile, nici bărbaţii, şi aceştia nici pe cap nu se spală decât excepţional. …Se înţelege lesne în ce stare e pielea ţăranului. Un strat gros de murdărie stă totdeauna pe dânsa, şi acei care au avut ocazie să stea între dânşii cunosc mirosul caracteristic pe care îl exhală din cauza pielii şi a hainelor murdare”

„Ţăranii nu folosesc săpunul, deci nu se spală”

Există şi o părere minoritară, a unor medici care privesc cu mai multă îngăduinţă igiena ţăranilor din secolul XIX. „În general, ţăranul este mai curat decât cum se crede, abstrâgându-se de la felurile muncii prin praf, la treierat (arie), sau prin noroi, unde fără voia lui se face necurat; alminterea în mare parte, nu bagă dimineaţa mâncare în gură fără a se spăla pe faţă şi pe mâini şi a se închina. (…) Trebuie să fie de tot scăpătat cel ce ajunge în grad mare de murdărie, cum se observă ici-colea câte un caz, bunăoară dacă privim tinerii de la recrutare. Femeile le cunoşti mai bine de pe spălatul picioarelor, cât ţin la curăţenia corpului lor”, scrie doctorul Gheorghe Crăiniceanu în 1859. Autorul cărţii, Constantin Bărbulescu, precizează că lipsa igienei corporale era identificată de medici prin absenţa din gospodăria acestora a săpunului: „Ţăranii nu folosesc săpunul deci nu se spală. Cât adevăr istoric este în aceste informaţii este mai greu de suprins; cert este că în păturile superioare ale societăţii româneşti săpunul este un produs consumat uzual încă din secolul al XIX-lea”.

Citeşte şi CE ESTE ORGASMUL? Cum răspund oamenii de la ţară la întrebări NECUVIINCIOASE despre SEX VIDEO

Cea mai bună dovadă a lipsei de igienă corporală

Mulţi medici vorbesc despre mirosul respingător al ţăranilor. „De multe ori, mă conducea dintr-un sat într-altul un vătăşel. Mergeam pe jos, şi el în partea dinspre care adia vântul. Atmosfera vătăşelului meu era atât de infectă că, împinsă de vânt peste mine, un miros miasmatico-empireomatico-alcoolic m-a forţat să ne schimbăm locul. (…) Infecţia miasmatică provine din cumulul necurăţeniei corpului şi locuinţei, iar cea empireomatică demonstră afumarea la care este expus, pe cât timp şede în casă, coşul arzând. Această compozită infecţie, în general în casa ţăranului, mai cu seamă iarna, n-aş putea s-o exprim mai bine decât spunând că intrând acolo, aş fi preferat nici să am odorat, nici să respir”, scrie medicul Nicolae Manolescu în 1897. Pe de altă parte, autorul aminteşte de Alain Corbin, scriitorul francez, care arăta că atenţia acordată mirosurilor sociale este evenimentul major al istoriei olfacţiei în secolul al XIX-lea. El vorbeşte despre Franţa , referindu-se la „putoarea săracilor”.

„Ţăranul este o fiinţă mizerabilă atât în pielea sa, cât şi în haina sa”, rezultă din mărturiile medicilor din secolul al XIX-lea. Doctorul Nicolae Manolescu scria: „Ţăranul poartă cămaşa neschimbată, nici chiar noaptea, în timpul săptămânii (…). Acest obicei este rău, căci în timpul de 6 zile, oricât ţăranul îşi ventilează corpul prin felul ocupaţiunii lui, totuşi cămaşa se infiltrează de multe producte de secreţiune şi de excreţiune ale pielei”. „Paraziţii sunt oaspeţi obişnuiţi ai rufelor şi capului lui şi săteanul e atât de obişnuit cu dânşii, încât se socoteşte ca un moment foarte sentimental între doi tineri, când dânsul pune capul în poala dânsei ca să-i caute şi să-i omoare paraziţii din cap”, scria medicul Constantin Popescu. „Medicii creează o imagine cu un scop precis, una pentru uzul elitei politice; ei atrag atenţie asupra marilor probleme sociale, transformate în probleme igienice şi sanitare, din lumea ţărănească, pentru a sensibiliza clasa politică faţă de nevoile acestei imense şi copleşitoare mase rurale”. 


loading...