Decreţeii Sulfinei Barbu

În 2012, pentru ca să fie destui români care să plătească şi în viitor taxe şi impozite, Sulfina Barbu şi Marius Dugulescu vor să facă mult mai dificile avorturile în România. Practic, să interzică parţial avorturile prin mijloace birocratice. Cei doi deputaţi PDL doresc ca femeile care vor face întreruperi de sarcină să primească obligatoriu înainte de asta şi consultanţa unui psiholog.

Acesta le va explica riscurile la care se expun, le va mai da un timp de gândire de cinci zile şi abia după aceea le va elibera un certificat cu care vor putea să meargă la ginecolog. În acest fel avortul va deveni mai scump şi mai greu de făcut din punct de vedere medical pentru simplul fapt că se va face mai târziu. Rezultatul? Vor apărea mai mulţi copii nedoriţi şi neiubiţi în România, pentru că viaţa multor mame e un calvar.

Teoretic, dacă rupi proiectul de lege din contextul general, Sulfina Barbu are dreptate. Femeile trebuie să ştie la ce riscuri se expun, nu-i aşa, o lege ca asta există şi în Germania. Dar, acolo, problema natalităţii scăzute nu se rezolvă simplist doar cu o lege cu caracter coercitiv, există multe programe naţionale şi măsuri de sprijin pentru femeile cu copii. La noi, pentru multe femei sărace, un copil în plus e doar o gură în plus de hrănit la masă. Celelalte, care n-au problema asta, de ce s-ar răzgândi? În fond, la ce să se mai gândească timp de cinci zile viitoarele mame, dincolo de frazele frumoase cu "minunea unei noi vieţi"? La infecţiile din spitale, la incendiul din maternitatea Giuleşti, la greşelile unor medici obosiţi şi prost plătiţi, la faptul că mortalitatea infantilă din Romania e aproape dublă faţă de media europeană?La faptul că, în marile oraşe, admiterea la o grădiniţă de stat e mai dificilă ca admiterea la facultate? Mai departe, pentru o şcoală mai bună, unii părinţi au găsit soluţii...şi-au schimbat domiciliul din acte, cu vize de flotant fictive. Dar să fim corecţi,  face şi statul ceva:dă alocaţii pentru copii. Ultima dată alocaţia pentru creşterea copilului s-a mărit în 2009, a crescut de la 40 la...42 de lei. Ca să nu ne mai comparăm cu Occidentul cel bogat, ca să vedem pe unde suntem, haideţi să ne comparăm cu Rusia, o ţară ce a reuşit după ani de eforturi să obţină un spor pozitiv de populaţie, exact ceea ce vrem să facem şi noi. Federaţia Rusă acordă, pentru un al doilea copil , un ajutor de aproape 8.000 de euro, iar crearea unui sistem naţional de creşe şi grădiniţe a fost declarat o prioritate naţională.

De altfel, vizitele de lucru ale lui Putin şi Medvedev în creşe sunt un lucru obişnuit, iar în campania electorală s-a promis o alocaţie lunară de 7.000 de ruble (180 de euro) pentru cel de-al doilea copil. Statul român n-are bani şi timp pentru nimic, nici pentru mai multe spitale, nici pentru creşe, grădiniţe sau şcoli, nici pentru planning familial, nici pentru noi reglementări pentru protecţia angajatelor însărcinate sau cu copii mici, dar are idei pentru care vor plăti tot potenţialele mame. În aceste condiţii, decât să se ascundă în spatele unor hârtii eliberate de psihologi, mai bine dă statul direct o ordonanţă prin care să oblige toate femeile fertile între 18 şi 45 de ani să facă minim doi copii, ca să rezolvăm odată problema. În fond, cam aşa a făcut şi Ceauşescu, dar măcar dictatorul, cînd a mărit producţia de copii, a construit şi grădiniţe.