Descoperire MACABRĂ în judeţul Iaşi. Specialiştii se ocupă de dezlegarea misterului

Numeroase oseminte umane au fost descoperite în mod accidental într-o comună din judeţul Iaşi. Descoperirea care le-a alungat liniştea localnicilor a fost făcută la sfârşitul lunii septembrie, în timp ce un excavator săpa pentru amplasarea unei fose septice. Localnicii spun că osemintele ar fi aparţinut evreilor ucişi în cel de-al Doilea Război Mondial.

06 oct. 2015, 06:56
Descoperire MACABRĂ în judeţul Iaşi. Specialiştii se ocupă de dezlegarea misterului

În comuna Rediu din Judeţul Iaşi, oamenii nu mai au linişte de când au fost descoperite din greşeală osemintele umane. Astfel că, în localitate se aud tot felul de poveşti, care mai de care mai interesante.

Aici a fost linia frontului. Acuma nu se ştie ce cadavre sunt acolo. În Iaşi a fost şi Pogromul. Asta vorbeam eu cu Albert (proprietarul terenului – n.red.): «Ferească Dumnezeu să fie evrei acolo. Ai pus-o!» Atunci, chiar că săracul nu mai poate să-şi facă nimic pe teren„, spune o localnică, potrivit ziaruldeiasi.ro

Vasile Pontur, în vârstă de 87 de ani, şi-a amintit că după intrarea României în război alături de Germania nazistă împotriva Uniunii Sovietice, în comună au fost aduşi evrei din Iaşi care au fost puşi să sape şanturi contra tancurilor.

Citeşte şi Groapă comună din Primul Război Mondial, descoperită la Predeal

Ilie Chelariu are 80 ani şi spune clar: „Se ştia, dom’le… Nu doar noi, copiii, ci şi oamenii mari. Păi Ghiţă Potur – îi mort acum – era în plutonul de execuţie. Pe evrei îi aduceau şi îi împuşcau. Noi eram copii, ne duceam şi ne jucam. Îi aduceau pe evrei, îi puneau să facă şanţ, după care îi împuşcau, şi aceştia cădeau acolo în groapă. Am văzut ziua în amiaza mare când mă duceam la imaş cu vitele… Că doar nu îi aduceau noaptea. Erau multişori, şi îi împuşcau cu copchii, cu femei, cu tot… Asta în ’41-’42 parcă. Locul e mai în sus de baraj, unde e iazul. Înainte a fost acolo stâna unui evreu, Iancu Bercu parcă îl chema”.

O altă legendă spune că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, boierul locului a adus pentru secerişul grâului mai multe familii din depărtare care ar fi fost răpuşi de o epidemie de holeră. „Se spune că a adus boierul lingurari de la munte ca să secere grâul. A dat o holeră – satului ăsta nu i se spunea atunci Horleşti, ci Holereşti. Ei lucrau şi dormeau acolo, mâncau în acelaşi loc. Au murit cu zecile, şi sunt îngropaţi acolo. Murea o serie, îi punea în groapă. Mai mureau alţii, îi dădea în aceeaşi groapă şi punea pământ peste dânşii. Era bunica fată mare pe vremea aceea. Ea trebuia să aibă vreo 150 şi ceva de ani dacă trăia. Au dat şi în timpul CAP-ului de oasele acelea„, spune un localnic.

O echipă de arheologi se ocupă de dezlegarea misterului din jurul osemintelor găsite pe terenul unui localnic.