Aceasta este explicaţia avansată de cercetătorii unei echipe ruso-germane, care au studiat comportamentul straniu al apei de pe Marte. Oamenii de ştiinţă de pe Terra au constatat că există vapori de apă în atmosfera înaltă a lui Marte şi că apa migrează apoi spre polii planetei. Dar, până la acest studiu, nu a existat o explicaţie suficient de bună pentru a descrie modul în care funcţionează circuitul apei pe Marte sau motivul pentru care această planetă, în trecut umedă, este în prezent deosebit de uscată.
Prezenţa vaporilor de apă la altitudini înalte deasupra lui Marte ridică multe întrebări, deoarece "Planeta Roşie" are un strat mijlociu la nivelul atmosferei sale, care ar fi trebuit să închidă pentru totdeauna ciclul apei.
"Stratul mijlociu al atmosferei marţiene este prea rece pentru a susţine vaporii de apă", au scris autorii acestui studiu, publicat luna trecută în Geophysical Research Letters.
Aşadar, cum reuşeşte apa să treacă dincolo de bariera acelui strat mijlociu?
Răspunsul, potrivit unor simulări computerizate, ar avea legătură cu două procese atmosferice unice, specifice "Planetei Roşii".
Pe Terra, vara din emisfera nordică şi vara din emisfera sudică sunt destul de asemănătoare. Însă nu este cazul pe Marte: întrucât orbita acestei planete este mult mai excentrică în raport cu cea a Pământului, Marte ajunge mai aproape de Soare în timpul verii sale australe (care are loc la fiecare doi ani tereştri). Aşadar, verile din emisfera sudică marţiană sunt mult mai calde decât verile din emisfera nordică a acestei planete.
Atunci când se întâmplă acest lucru, potrivit simulărilor realizate de autorii acestui studiu, se deschide un fel de "fereastră" în stratul mijlociu al atmosferei de pe Marte, la o altitudine cuprinsă între 60 şi 90 de kilometri, ce permite vaporilor de apă să treacă de stratul mijlociu şi "să evadeze" în stratul atmosferic superior. În celelalte anotimpuri, absenţa luminii solare închide aproape complet circuitul apei de pe Marte.
Marte este diferită de Terra şi prin prisma faptului că "Planeta Roşie" este frecvent acoperită de uriaşe furtuni de praf. Aceste furtuni răcesc suprafaţa planetei prin blocarea luminii. Însă lumina care nu ajunge la suprafaţa marţiană rămâne în schimb blocată în atmosferă, încălzind-o şi creând condiţii mai bune pentru deplasarea vaporilor de apă. În condiţiile unei furtuni de praf globale, precum aceea care a acoperit Marte în 2017, mici particule de gheaţă se formează în jurul particulelor de praf. Acele particule îngheţate sunt uşoare şi plutesc spre stratul superior al atmosferei mult mai facil decât apa aflată în alte forme de agregare. Aşadar, pe durata acestor perioade, o cantitate mai mare de apă ajunge în atmosfera înaltă a planetei.
Furtunile de praf pot să deplaseze mai multă apă în atmosfera înaltă în comparaţie cu apa absorbită în atmosferă pe durata verilor australe, au demonstrat autorii studiului.
După ce vaporii de apă trec de acea barieră intermediară, se întâmplă două lucruri: o parte din apă migrează spre nord şi spre sud, spre polii planetei, unde se solidifică şi se depune. Însă radiaţia ultravioletă din stratul atmosferic superior poate şi să rupă legăturile dintre atomii de oxigen şi de hidrogen prezenţi în moleculele de apă, ajutând hidrogenul "să evadeze" în spaţiu, iar oxigenul este lăsat în urmă.
Acest proces ar putea reprezenta o explicaţie parţială a modului în care Marte, o planetă pe care apa exista din abundenţă în trecut, a ajuns să fie atât de uscată în prezent.
facebook
twitter
