Însă, detaliile, gesturile mici, cele care țin de natura umană ori nedreptatea reușesc să mă înfurie. Domnul Luhan spune că "Useliștii vor să distragă atenţia poporului de la adevăratele probleme, în special cele cu caracter economic din România, la acest scandal politic, care se pare că le convine. Se pare că le convine pentru că au reuşit, cu anumite instrumente mass-media, să îndobitocească anumite categorii sociale ale românilor".

De aceea am cerut voie colegilor mei să am o intervenție în emisiune. Sunt două lucruri care trebuiesc spuse:

Întâi cel care ține de cetățeni. Eu cred că cei care ne privesc nu sunt proști. Din contră. Oamenii nu pot fi prostiți și nici mințiți. Se poate întâmpla o dată sau de două ori, dar nu la nesfârșit. Sunt convins că românii, ca și alte nații, au un filtru bun și discernământ pentru a-și face propriile analize corecte. Este inadmisibil ca un politician să le pună în discuție această calitate.

Apoi nu voi accepta ca cei care ne privesc să fie jigniți de o asemenea manieră, mai ales de unul care a și primit voturi din partea lor. Nu se poate să-ți numești adversarii dobitoci doar pentru că ei gândesc altfel.

În al doilea rând, eu vreau să-mi apăr breasla. Am făcut-o și atunci când dl. Antonescu i-a numit ratați pe unii jurnaliști ostili. Nu e cea mai bună breaslă, are marile sale probleme, nu ne înțelegem între noi și ne porcăim pe oriunde. Peste tot în lume jurnaliștii vor fi de o parte sau de alta a baricadei, dar în final eu cred că drumurile ne despart și nu scopurile.

În fine, jurnalistica e o pâine cel mai des amară și care e muncită de zeci de oameni nevăzuți.  Ei nu poartă războaiele de pe sticlă și înseamnă mult mai mult decât cei zece moderatori vizați de domnul Luhan, căci la atât se reduce numărul “manipulatorilor”, dacă stai să te gândești. Iar numele zecilor de colegi ai mei merită apărat. Și o voi face apăsat de fiecare dată. Până când toți întâmplații în fruntea acestei țări o să înțeleagă că nu presa e problema României, ci ei.

P.S. Aș fi vrut să scriu despre lupta unor părinți din Podari, care vor să-și trimită copiii la școală la Vaslui, 15 km.  Autobuzul îi costă 115 lei pe lună și acum se scumpește la 160. În satul vecin este o școală, dar trebuie să meargă 3 kilometri pe jos, la marginea pădurii, peste un deal. Nu știu dacă părinții ăștia votează sau cu cine votează. Dar cu siguranță pe ei nu i-a îndobitocit nimeni. Iar dacă Dumnezeu îi ajută pe copiii lor să mai ajungă la școală, nici ei pe ei nu-i va îndobitoci cineva. Dar mi-e teamă că pentru asta trebuie să se lupte cu mulți întâmplați în funcții.