Potenţialul de dezvoltare a acestui sport a fost bine surprins de anumiţi operatori de turism din Valea Jiului, care au realizat un pachet de servicii menit să armonizeze nevoia de relaxare a omului modern, cu adrenalina declanşată de intrarea în cascadele învolburate de pe râul Jiu. În plus, spun organizatorii acestui program de sport extrem, raftingul reprezintă una dintre cele mai bune formule prin care se poate dezvolta spiritul de echipă, prin faptul că toţi cei care se adună în barca gonflabilă trebuie "să pună osul" la muncă pentru a ajunge la finalul traseului pe care şi l-au stabilit, potrivit Agerpres.
Sezonul de rafting pe Defileul Jiului se deschide, de regulă, în luna aprilie şi se poate dura până în prima parte a lunii octombrie, dacă temperaturile de afară se menţin plăcute pentru turişti.
Pe râul Jiu sunt trei tronsoane cu grade diferite de dificultate pe care se poate practica raftingul. Primul tronson este şi cel mai dificil, iar acesta începe imediat după podul de la ieşirea din oraşul Aninoasa, în zona unei amenajări energetice. Se continuă apoi pe lângă mănăstirea Lainici, cu un al doilea tronson, şi se încheie cu un al treilea tronson, în zona localităţii Sadu, din judeţul Gorj.
Fostul sportiv ne asigură că riscurile pentru practicanţii raftingului sunt aproape egale cu zero. Oamenii sunt instruiţi înainte de a urca în bărci şi sunt echipaţi cu costume speciale de neopren, încălţăminte de neopren, veste de salvare şi căşti. În fiecare barcă există un pilot profesionist, de care trebuie să asculte toată lumea şi care trasează sarcini pentru fiecare ocupant.
Cursa are părţile ei bune, uşoare, de relaxare, dar şi zone în care emoţia şi pulsul cresc la cote maxime, mai ales atunci când barca ajunge în dreptul mai multor cataracte de pe râu.
''Nu trebuie să le fie teamă pentru că nu se poate întâmpla nimic. Dovada este la final, când toată lumea este fericită şi spune că doreşte să mai revină'', precizează Sorin Sanda.
Frumuseţile naturale ale zonei Văii Jiului şi alimentele pe care le pot lua direct de la producători au schimbat în bine cerinţele turiştilor. Aceştia au acceptat bucuroşi oferta organizatorilor, ca între două expediţii să meargă la un picnic în aer liber, unde totul este pregătit cu atenţie, înainte ca "sportivii" să termine cursa de rafting.
''Le-am sugerat acest lucru turiştilor pentru că toţi întrebau de un restaurant. Eu i-am îndrumat spre acest restaurant la iarbă verde, pe un colţ de pătură, cu produse tradiţionale. Oamenilor le-a plăcut şi a prins'', spune, mulţumit, Sorin Sanda.
Citeşte şi Atenţie de unde vă cumpăraţi vacanţa. ZECI de persoane au fost PĂCĂLITE de agenţiile de TURISM
''Este o deplasare pe orice. Te adaptezi din punct de vedere tehnic în funcţie de ceea ce îşi oferă terenul, canionul. Este turismul pe care eu îl promovez'', explică sportivul care a pus bazele proiectului ''Transilvania Adventure''.
Iar acest proiect este din ce în ce mai căutat, mai ales că el poate fi practicat şi pe timp de iarnă, când cascadele îngheţate pot reprezenta un bun perete pentru escaladă. Fiind un sport mai aparte, care necesită un echipament anume, organizatorii asigură cele necesare pentru toţi turiştii care caută aventura. Dincolo de indicaţiile pe care le primesc înainte de escaladă, turiştii sunt asistaţi de instructori pentru ca riscul la care sunt expuşi să fie doar unul ipotetic.
De regulă canioningul se practică în perioada lunilor aprilie - octombrie, cu precizarea că în timpul iernii oferta se schimbă şi se referă la escaladele pe pereţii îngheţaţi ai cascadelor. În ceea ce priveşte costurile pentru rafting şi canioning, acestea diferă în funcţie de cerinţele grupului de turişti şi de numărul acestora.
facebook
twitter
