Dezertorii anului 2011. Pe unde s-au plimbat traseiştii Bulă, Frunzulică, Bot sau Băloşin

În ritmul ameţitor al dezertărilor succesive, unii parlamentari au nimerit chiar în partidul din care au plecat iniţial, fapt salutat ca o revenire în simţiri.

Unul dintre aceştia este Marin Bobeş, ales deputat PSD de Olt. După ce nu a votat în favoarea moţiunii de cenzură a Opoziţiei din octombrie 2009, Bobeş pleacă la UNPR înainte de a fi exclus. În 2010 s-a gândit mai bine şi s-a afiliat la grupul PDL. Pe principiul „anul şi partidul”, în august 2011 se reînscrie în PSD. „Indiferent ce s-ar întâmpla pe scena politică, voi rămâne un social-democrat, fidel principiilor de stânga„, a declarat Bobeş solemn. Însă fidelitatea sa face celelalte partide să viseze în continuare.

Judeţul Olt mai are un traseist în Camera Deputaţilor. Este vorba de Nicolae Stan, cunoscut printre olteni, dar şi în Parlament drept „Bulă”. Şi acesta s-a reîntors toamna asta în PSD. „Nu am fost niciodată plecat cu sufletul din PSD. Eu mereu am spus că sunt un om de stânga„, a spus Stan. Însă oscilaţiile sale între PSD şi PDL amintesc de un soţ care, deşi îşi iubeşte sincer soţia, nu renunţă la amantă: membru PD 1992-1996, membru PSD 1997-2008, din nou în PDL în 2008-2010. În octombrie 2010, s-a decis să alunge monotonia pentru un an petrecut în UNPR.

O carieră politică şi mai năucitoare a avut deputatul Octavian Bot. A început în 1990 în PAC unde a rămas până în 1993, când a plecat la PL 93. În 1995 devine membru PNL, partid pe care îl abandonează un an mai târziu, în favoarea UFD. Din 2002, activează doi ani în Acţiunea Populară.

Alte articole

Parlamentul a aprobat ziua de lucru de 13 ore în sectorul privat. Ce bonus se acordă pentru orele suplimentare

Cât este factura de energie electrică a Casei Poporului. Curentul consumat într-o lună ar putea alimenta 4.200 de apartamente

Se pare că 7 ani în acelaşi partid l-au exasperat aşa că Bot se înscrie în mai 2011 în PNL aruncând totodată şi sudalma de adio la adresa foştilor colegi: „PDL este un partid de papagali, fără să-i jignesc„. Liderul PNL, Crin Antonescu, altminteri necruţător în diatribele sale împotriva traseiştilor, a fost surprinzător de îngăduitor cu noul său subordonat: „Este un om cu convingeri ferme”.

Antonescu se pare că nu aflase de discursul pe care pedelistul de atunci l-a ţinut în Cameră şi în care recunoştea că votul la Legea pensiilor a fost falsificat măcar din neglijenţă, dar cerea opoziţiei să nu mai facă atâta tămbălău pentru numărarea viciată întrucât e o practică veche. „Dacă tăceai, filosof rămâneai„, l-a apostrofat preşedintele de şedinţă, Ioan Oltean.

Efervescenţa scenei politice olteneşti a mai produs un traseist: Doru Frunzulică. Dacă iniţial a fost ales deputat PSD, în vară a trecut la UNPR, iar cei 30 de arginţi i-au fost viraţi repede prin numirea sa în Comisia pentru Supravegherea Asigurărilor.

Tot din Oltenia, dar din judeţul Dolj, provine Florentin Gust Băloşin. Cunoscut ca apropiat al lui Mircea Geoană, Gust a bifat în 2011 un nou partid, plecând din PSD la PC. După excluderea lui Geoană din partid, îi părăseşte pe conservatori pentru a deveni independent. „Cei doi lideri, Victor Ponta şi Crin Antonescu, nu sunt demni să conducă opoziţia”, a spus Gust după demisia din PC.

Pedelistul Clement Negruţ a avut o relaţie furtunoasă cu partidul. A votat moţiunea de cenzură din iunie 2010, în urma nemulţumirilor pe care le avea faţă de politica guvernului, nemulţumiri pe care le-a exprimat însă doar în interiorul partidului, iar asta l-a salvat de la excludere. Cum relaţiile sale cu conducerea filialei din Alba au devenit foarte tensionate, a părăsit voluntar PDL în februarie 2011 pentru a se afilia trei luni la grupul deputaţilor UNPR. Însă povestea de iubire cu PDL a fost imediat reînnodată astfel că Negruţ a revenit în mai anul acesta în partidul de obârşie.

Tot tensiunile cu o organizaţie judeţeană, cea din Galaţi, a dus la demisia deputatului PDL Mihail Boldea, în 19 septembrie 2011. La mai puţin de o lună, Boldea a devenit membru UNPR.

Tot în UNPR s-a înscris, în februarie 2011, şi Claudiu Ţaga ce a demisionat din PNL în decembrie 2010. În schimb, liberalii se pot lăuda că l-au readus în partid pe Dan Bordeianu care, în 2009-2011 a făcut o escală destul de lungă în UNPR. În PNL nu s-a găsit niciun moralist care să se opună pe motiv că, în 2010, a apărut informaţia că Bordeianu a fost condamnat, în anii 80, la cinci ani de şcoală de corecţie pentru viol.

Medicul urgentist Tudor Ciuhodaru şi-a început cariera de parlamentar ca deputat PSD, partid pe care l-a abandonat pe targă când sângera mai tare de pe urma exodului de parlamentari, la începutul anului 2010. Cum perspectivele UNPR i s-au părut sumbre, s-a înscris februarie 2011 în PC, care l-a anunţat drept viitor candidat al opoziţiei la primăria Iaşi. Când visul de edil a sucombat, Ciuhodaru a redevenit independent, după ce premierul Boc i-a promis susţinerea Guvernului pentru înfiinţarea Spitalului de Urgenţă Iaşi. „Când este mandatat de oameni să faci un astfel de proiect contează mai puţin apartenenţa politică„, a spus Ciuhodaru.

Un migrator cu standarde este Dan Ilie Morega. Demisionat din PNL în iunie 2010, el a refuzat avansurile făcute de către PC. „Cred că nu sunt la dispoziţia unor lideri naţionali pentru a ridica partide din morminte şi a le învia cu apă vie„, spunea Morega în ianuarie. Însă generalul Gabriel Oprea s-a dovedit mai meşter în arta seducţiei decât Daniel Constantin, din moment ce Morega s-a înscris în UNPR, în septembrie anul acesta.

Un caz aparte este cel al deputatul Daniel Oajdea. În pofida faptului că nu a plecat din PDL pentru un alt partid, Oajdea a votat în favoarea moţiunilor de cenzură ale opoziţiei. Deşi conducerea partidului a ameninţat cu represalii împotriva dezertorilor, Oajdea s-a dovedit greu de exclus. Biroul Permanent Naţional al PDL a adoptat două decizii de excludere din partid, însă niciuna nu a fost supusă validării Consiliului Naţional de Coordonare, deşi acest organism s-a mai întrunit de două ori. Aşa că Oajdea intră în 2012 cu calitatea de membru PDL, deşi a fost alături de cei care au provocat căderea primului guvern Boc, la sfârşitul lui 2009.

Modul în care, la interval de numai câteva zile, s-a schimbat majoritatea de la Senat arată implicarea directă a conducerilor partidelor în negoţul impudic al traseismului, chiar dacă liderii acestora au avut numai discursuri vitriolante la adresa „trădătorilor”.

În 21 martie, opoziţia anunţa triumfătoare că are majoritatea la Senat, în urma înscrierii senatorului PDL Vasile Nistor în PC. „Nu mai pot să duc povara politică a acestei guvernări care a făcut foarte mult rău românilor”, spunea Nistor. La numai câteva ore, fostul lider al PSD Olt, Ion Toma restabileşte statu-quo ante prin afilierea la UNPR. Tot pentru PC a optat şi un alt senator PDL, Şerban Rădulescu. Însă experienţa nu a fost atât de sfâşietoare ca a lui Nistor, întrucât pierduse deja „polenul fecioriei” în 2007 când a abandonat PNŢCD în favoarea PLD.

Nici puterea nu s-a lăsat mai prejos având grijă să-şi menţină voturile la Senat. Astfel Avram Crăciun a renunţat la PSD în favoarea UNPR, iar Ion Vasile, nemulţumit că a pierdut şefia PSD Buzău, s-a înscris şi el în UNPR, dar după un scurt periplu în PC.

Ultima dezertare a anului a fost cea a deputatului Aura Vasile. Aceasta şi-a dat demisia din PSD şi a anunţat că merge la UNPR. În aceeaşi zi, Aura Vasile s-a răzgândit, dar pentru că s-a înscris în partidul lui Gabriel Oprea, statutul PSD nu-i mai permite să se întoarcă în partid timp de un an. Liderul deputaţilor PSD a anunţat totuşi că Aura Vasile va putea activa din nou în grup, dar ca independent.