Dezminţire: G. M. Tamas NU semnează „Apelul către nehotărâţi”

G. M. Tamas susţine că nu el este cel care a semnat "Apelul către nehotărâţi".

07 nov. 2014, 13:25
Dezminţire: G. M. Tamas NU semnează „Apelul către nehotărâţi”

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. „Am aflat cu mare surpriză – şi ce surpriză neplăcută – că din cauza unei erori banale (s-ar părea că un corespondent a înţeles greşit un „mersi” politicos) numele meu apare pe situl revistei 22 sub Apelul către nehotărâţi. (Un apel voalat pentru a vota pentru dl Klaus Iohannis.) Chiar dacă aş avea dreptul la vot în România (nu-l am), aş face exact inversul a ceea ce propune Apelul: adică n-aş vota pentru niciunul dintre candidaţi, dar mai ales n-aş vota pentru dl Iohannis, o enigmă politică fără idei limpezi (nici măcar cu minciuni caracteristice cum avuseseră alţi candidaţi).
Şi nici n-aş vrea să apar in compania unor semnătari ai Apelului, ale căror idei (căci spre deosebire de dl Iohannis, unii au vederi) mi se par odioase. Oricum, abţinerea poate fi o opţiune valabilă, iar Apelul în chestiune este, din nefericire, propagandă electorală care se prezintă ca îngrijorare cetăţenească.
N-am nimic de a face cu aşa ceva.
G. M. Tamás”

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Mai mulţi intelectuali şi jurnalişti, printre care se numără Andrei Pleşu, Horia Roman Patapievici sau Gabriel Liiceanu, au semnat un apel al Grupului pentru Dialog Social (GDS) prin care îi îndeamnă pe cei nehotărâţi să iasă la vot, în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, pentru a împiedica „căderea colectivă într-o prăpastie a istoriei.”

Despre G.M.Tamás

G. M. Tamás s-a nascut la Cluj in 1948. Dupa studii de filologie clasica si filosofie la Bucuresti si Cluj, incepind cu 1972 a fost redactor la un saptaminal literar din Cluj. Retrogradat din pozitia de redactor la cea de corector, dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu citeva rare exceptii – sa mai publice si a inceput sa fie hartuit de Securitate, paraseste in cele din urma Romania. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat in 1981 pentru scrierile sale clandestine si proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidentei maghiare. Ales deputat in 1989, va parasi viata politica in 1994 si partidul liberal in 1999. Incepind cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Stiinte. A tinut cursuri si a facut cercetari la universitatile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest etc. Carti: A teória esélyei [Sansele teoriei, Bucuresti/Cluj, 1975], Descartes a módszerrol [Descartes despre metoda, Bucuresti/Cluj, 1977, ed. a II-a: Cluj, 2002], A szem és a kéz [Ochiul si mina (samizdat), Budapesta, 1983, Geneva, 1985], Idola tribus [in maghiara: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991], Másvilág [Cealalta lume, Budapesta, 1994], Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I si II, Budapesta, 1999; partial tradusa in limba romana: Cluj, 2001], A helyzet [Situatia, Budapesta, 2002]. A publicat numeroase eseuri, studii si articole in periodice si antologii; scrierile sale au fost traduse in 14 limbi. De asemenea, publica in mod regulat articole de comentariu politic in marile cotidiene maghiare. Din 2003, G. M. Tamás este vicepresedinte al ATTAC Ungaria.