Acum, familia Crișan se bucură de liniștea satului de câmpie din Banat, iar Michael susține că în România „și urzica e mai faină decât trandafirii dincolo”. Cei doi soți au câteva sfaturi pentru cei care se gândesc să plece din România sau să se reîntoarcă în țară.
„Eu m-am născut în Gottlob în 1949, dintr-o familie de nemţi. Tata a fost de provenienţă sârbească, Crișanici, cam așa era numele, dar când a fost cu românizarea s-a făcut Crișan”, își începe povestea Mihai, devenit Michael: „Când m-am dus în Germania, m-au făcut Michael și a trebuit să îmi refac toate actele pe Michael. Sunt cel mai român neamț”.
Citește și: Un sat din Spania le oferă oamenilor casă gratuită și loc de muncă. Condițiile impuse de autorități
Acesta a mai dezvăluit că a copilărit la Gottlob, a terminat școala profesională din Biled, a lucrat la SMT Gottlob, apoi a mers la Timișoara, unde a lucrat la fabrica de ciorapi ca reglor. A făcut armata la Checea, la grăniceri, iar din 1971 a locuit în Lovrin, unde a lucrat ca ospătar.
Înainte de Revoluție, germanii din Banat au fost vânduți, practic, de Nicolae Ceaușescu, fiind lăsați să plece în Germania. Michael avea dreptul să plece legal, dar soția nu putea să iasă din țară. Cei doi soți au plătit o călăuză care să îi ajute să treacă granița în Ungaria. Fuga a avut loc în iulie 1989. „Am găsit omul, am plătit și am plecat împreună”, povestește soția lui Michael, Ileana.
Atunci când cei doi au fugit din România, cu ajutorul călăuzelor, copilul lor, în vârstă de 2 ani, a rămas acasa cu bunica.Planul era ca, după ce Michael și Ileana trec granița, să fie urmați, cu ajutorul acelorași călăuze, de copil și de bunică: „Ăștia ne-au tras în piept. Au zis că vin și soacra, și copilul cu aceiași bani, peste două zile”. „Ne-au luat banii, ne-au păcălit, nici vorbă să îi mai aducă. Am rămas cu 6.000 de mărci date”, a adăugat și Ileana.
Cu o datorie de 12.000 de mărci și conștienți că nu mai e drum înapoi, Ileana și Michael au continuat drumul spre Germania, unde erau stabiliți mama și fratele bărbatului, plecați din România în 1983, cu acte. „Primul pat ni l-am luat de la Sperrmüll (n.r. – mobilierul scos în stradă de cei care nu mai aveau nevoie de el)”, a spus Michael.
Ajunși în Germania, cei doi nu au putut lua legătura cu copilul și bunica prin telefon. Însă, după câteva luni a venit Revoluția, iar Ileana și Michael l-au luat în Germania și pe copil. Pentru mamă, lunile în care a stat departe de copil au fost cumplite: „Eu am vrut să vin acasă cu orice risc. Am înnebunit fără copil. A fost iadul pentru mine perioada aia”, își amintește Ileana Crișan.
Michael lucrase ca ospătar, iar în Germania i s-a oferit ocazia să lucreze tot în domeniu: „Mi-au oferit un post de ospătar, dar programul era fragmentat și nu aveam permis de conducere, așa că am renunțat. Având școala profesională, m-am angajat lăcătuș montator. A fost greu la început. Când lucrasem eu ultima dată în domeniu se suda clasic, iar acolo am dat de altă tehnologie: sudură în flux continuu, plasme. A fost greu, dar dacă ai noțiunile de bază, se prinde mai repede de tine”, a spus Michael.
Însă, în timp ce Michael s-a adaptat rapid, Ileana a simțit că nu face parte din acel mediu.
„Au învățat nemții mult de la mine, și la bucătărie, și peste tot. Chit că ne ziceau ausländeri (străini) și de toate… Am făcut și curățenie, am făcut muncă de jos. Nemții sunt foarte orgolioși, foarte mândri: «Eu sunt neamț». Dar sunt mizerabili. Noi am fost foarte săraci acasă, dar am fost mereu curați. Am fost la oameni bogați, la doctori. Sunt niște oameni falși. Vin, mănâncă, îi servești și când pleacă «Hm…» (n.r. – râd cu superioritate). Eu nu pot să zic că nu suport vreo rasă, că nici românul nu e bun, la înșelăciuni e pe primul plan, dar aici e sufletul meu”, a spus Ileana.
După un sfert de secol petrecut în Germania, Ileana și Michael Crișan vorbesc despre un lucru pe care îl uită cei plecați.
„Nu e chiar așa. Acolo trebuie în primul rând să știi să pui bani deoparte, fără concedii și mașini scumpe și fițe. Eu mă îmbrăcam de la second-hand ca să pot să plătesc datoria de 12.000 de mărci și să putem pune un ban deoparte să ne facem casă. Aici e locul unde a fost casa părintească. Am dărâmat-o și am făcut alta și asta a costat bani”, a spus Ileana.
Femeia i-a avertizat pe cei care vor să plece în Germania să nu uite de faptul că banii se duc rapid și este foarte greu să strângi.
„Soțul mergea sâmbăta și duminica la lucru, eu la fel. Joia aveam liber, eu mergeam la curățenie până înverzeam. Nu am dus lipsă de nimic, dar nu am făcut concedii. Puteam să merg oriunde. Aveam o mamă paralizată, un tată bolnav, casa tot o reparam până am dărâmat-o. Am făcut trei hernii de disc, dar mulțumesc Lui Dumnezeu că încă umblu în picioare. Nu mi-a fost frică de lucru și nici nu o să îmi fie, dar eu când aud de Germania, mi-e rău”, a mai explicat Ileana Crișan.
Întrebați ce sfat le-ar da celor care sunt plecați în străinătate și tânjesc să se întoarcă în România, soții Crișan susțin că unii români din diaspora trăiesc o dramă: nu mai au unde să se întoarcă pentru că „și-au vândut casele cu 7.000-8.000 de mărci și și-au luat mașini”.
„Foarte mulți sunt legați de bănci, au datorii. E foarte greu să scapi de bănci. Când ai intrat în vârtejul ăsta e foarte greu să ieși”, susține Michael. „Cunosc din Tomnatic oameni cu părinți care nu au apă trasă în casă și ei vin în sat cu mașini de 50.000 de euro. Trebuie să gândești înainte de a cheltui banul. Ei cred că merg în Germania, banca le dă bani și visează cai verzi pe pereți. Nu trăiesc în realitate” a mai spus Ileana.
Citește și: De câți bani ai nevoie într-o lună în Spania. O româncă a vorbit despre cheltuielile pe care le are