Diaconescu şi Vulpescu, Tolea şi Magda Ciumac ai Oltchimului

 CV-ul înaltului demnitar ne lămureşte, scurt. Între 1994 şi 1996 a fost redactor al Departamentului Emisiunilor Informative al TVR. Printre atribuţiile şi responsabilităţile sale principale se număra , ţineţi-vă bine , sarcina de a fi "membru în delegaţia de presă cu ocazia unor vizite de stat efectuate de Primul-Ministru". În plus, mai răspundea de „relaţia TVR cu Guvernul României". Pe vremea lui Iliescu era o funcţie de mare răspundere încredinţată, ţineţi-vă şi mai bine, unei persoane fără studii superioare, pentru că domnul Vulpescu renunţase la Politehnică după doi ani şi avea doar calitatea de student prin alte părţi. Dar, în timp ce lucra la TVR, Vulpescu termină totuşi două facultăţi simultan, cea de Ştiinţe Politice şi cea de Drept.

Pentru privatizarea Oltchim e îmbucurător faptul că , la capitolul alte competenţe şi aptitudini, şeful OPSPI îşi mai trece un certificat de scufundări Rescue Diver, calificări la Campionatul naţional de tir cu arcul indoor, că e avansat la ski, participări la campionatul de pilotaj auto off road şi pilotaj auto supersport. Bine bine, ar zice cârcotaşii, astea sunt aptitudini folositoare lui James Bond, ce lăgătură au astea cu Oltchim-ul? Staţi liniştiţi, domnul Vulpescu are şi aptitudini tehnice: ştie să prepare autoturisme de teren şi să facă „bricolaj divers". Acum, în aceste condiţii, din punct de vedere practic, câteva lucruri prind contur: investitorul strategic din spatele lui Diaconescu e ascuns undeva între Rucăr şi Bran, cam pe unde ar fi urinat Cioacă în noaptea când i-a dispărut soţia. Apoi, cu cât căutările banilor patronului OTV durează mai mult, cu atât pagubele electorale suferite de USL sunt mai mari. Pentru asta "meritul „ principal îi aparţine lui Daniel Chiţoiu, superiorul ierarhic al lui Vulpescu şi cel care l-a ales să se ocupe de privatizare.

Ministrul Economiei a pregătit privatizarea ca pe o partidă de poker într-o garsonieră. A adus o masă, scaune, nişte cafele şi cam atât. La poker se pun banii pe masă, când se dă cu sec. Chiţoiu nici măcar n-a cerut participanţilor la licitaţie câte o scrisoare de garanţie bancară care să dovedească existenţa fizică a unui cont de 45 milioane de euro, ca să nu se mai întrebe acum o ţară întreagă dacă Diaconescu are bani sau nu.

Din punct de vedere politic ministrul Economiei nici măcar n-a fost în stare să explice că această privatizare e una de avarie, tocmai pentru că n-a fost făcută timp de doi ani de guvernul Boc.Dar acestea sunt întrebări retorice. Din punct de vedere practic o singură întrebare se mai poate pune: dacă, din dispariţia avocatei, domnu' Dan a stors 345 de episoade, câte va scoate din agonia combinatului?